Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat

„poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan.

În Cuvântul înainte al “Poetical Bridegs – Poduri lirice”, antologie bilingvă, româno-engleză, apărută în anul 2016 la Editura Scripta manent, Napier, Noua Zeelandă (scriptamanentnz@gmail.com) şi tipărită la PIM, Iaşi, editorul Valentina Teclici, ne spune că a descoperit o totală necunoaştere de către poeţii din România a poeziei scrise de cei din Noua Zeelandă şi invers. Traducerea exemplară realizată de poeta Valentina Teclici din limba

română în limba engleză şi din limba engleză în limba română a făcut posibilă o interacţiune între o părticică din cele două culturi, atât de diferite dar care şi-au găsit un numitor comun în a se apropia, poezia.

În volum au fost publicaţi 12 poeţi din Noua Zeelandă şi 12 poeţi de origine română. După cum ne spune această distinsă poetă, traducerea dintr-o limbă în cealaltă a fost un proces difcil dar interesant: „Am mult mai multă înţelegere şi respect pentru traducători, după ce am practicat acest exerciţiu în ultimele unsprezece luni. Am simţit uneori că am ajuns la „măduva poeziei” în încercarea de a înţelege şi exprima „adevăratul” sens sau mesaj al poeţilor.”(Cuvânt înainte).

Dacă între filele acestei cărţi nu ar fi fost printre cei 12 poeţi români şi două poete pe care le cunosc, şi anume, poeta vasluiancă Vasilica Grigoraş, talentată creatoare de haiku şi Mariana Gurza, poetă creştină de o factură aparte, ce poartă Lumină în cuvinte, această carte nu ar fi ajuns la două centre culturale din oraşul meu (Bârlad) şi nici la mine. Şi iată cum prin ele, mi- a fost dat să citesc poeme traduse în limba mea, ale unor creatori ai altei culturi!

Cartea este alcătuită din două părţi. În prima parte sunt publicate câte trei poeme bilingve ale celor 24 poeţi. În partea a doua ce poartă numele “Să ne cunoaştem poeţii”, afăm câte ceva despre viaţa şi activitatea literară a acestora. Nume de marcă, personalităţi precum Tudor Opriş, PaulSân-Petru,MonicaSăvulescuVounduri(Grecia),ValentinaTeclici(NZ), MarianaGurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (alte două vasluience pe le-am descoperit cu mare bucurie în acestă carte), Victor Clincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Elveţia), Alexandra Balm (NZ) se regăsesc în paginile cărţii.

Mi-a făcut o reală bucurie să citesc din creaţia lirică a unor poeţi de la antipozi: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen, Mere Taito. Mărturisesc că sunt încântată să descopăr poezii de substanţă, al căror filon liric revarsă sensibilitate, lumină, căldură.

Autori din ambele ţări, cu un bogat palmares de volume publicate, precum şi poeţi cu mai puţine cărţi, dar cu un incontestabil talent literar despre care cu siguranţă se va mai scrie, fac din această excelentă carte un punct de plecare important în descoperirea culturii neo-

zeelandeze de către amatorii de poezie din România şi de către poeţii din Noua Zeelandă a poeziei româneşti contemporane.

Nu pot să nu remarc şi faptul că, deşi autori din culturi extrem de diferite simt şi transmit stări şi sentimente asemănătoare. Cu toţii se bucură de frumuseţea naturii în mijlocul căreia trăiesc, se implică în comunitatea din care fac parte, empatizează, suferă şi se îngrijorează de problemele semenilor şi ale planetei în continuă degradare. Aş exemplifica cu poezia lui Tudor Opriş, „Greul” lumii de azi… „Ieşind din metafizica mea ramă / Simt „greul” lumii de-azi cum mă înhamă / Şin jos mă trage-asemeni unui lest” şi cu poezia Trezeşte-te de Nikora (Nik) Henriksen: „Ce se întâmplă în lumea în care trăim / Unde banii sunt singurul lucru pe care vrem săl preţuim / Valorile familiei şi prieteniilor au dispărut / Când, în final, toţi trebuie să plătească tribut?”… „Nu de bani sau mașini sau facilităţi de lux / Nici de aceste fanfaronii josnice care încearcă să facă paradă / „Trezeştete lume!” Acesta-i sfârșitul“.

Este unanim recunoscut faptul că iubirea este laitmotivul liricii universale, deci şi a poeţilor incluşi în acest volum colectiv. Ian McQuillan în poezia Momente Bucurăte cât poţi de iubire / De bunătate şi de dăruire / Fericiţi sunt cei care învaţă / Că iubirea-i motivul pentru viaţă”; În poezia Penelopei Foster, întitulată Dragostea este…, aflăm că „Dragostea este apa rece într-o zi toridă, / focul din şemineu întro zi geroasă. / O îmbrăţişare de consolare într-o zi tristă, / şi râsul împărtăşit întro zi fericită. / Dragostea este primul zâmbet al primului tău copil, / Este zâmbetul unui străin într-un oraş străin”. Pentru Ana Anton iubirea este însăşi viaţa: „Viaţă, dans nebun, sălbatic, /curcubeu învolburat, / vâlvătaie şi iubire… / Viaţă, ce ne– ai mai dansat!” (Dans)

Volumul „Poduri lirice” ne provoacă în a căuta mai multe informaţii despre civilizaţia şi spiritualitatea celor două ţări, cu specificul lor, însă credinţa şi sentimentele umane, poezia sunt ceea ce le apropie. Carole A. Stewart în poezia Mărae*, ne face cunoştinţă cu Mărae – Casa tradiţională a maorilor pentru întâlniri: „Nu existau felinare / nici străzi / doar luminile Măraei / luminau în întuneric / prin noaptea geroasă. / Pământul / era laminat cu gheaţă / şi-n interiorul casei / oamenii dormeau. / Împărţind respiraţia. / Împărţind căldura. / Mărae”, iar Mariana Gurza prin poezia Ctitorie, face trimitere la legenda Meşterului Manole, la mitul jertfei pentru creaţie, sacrificiu construirii unui sfânt lăcaş al Domnului la Curtea de Argeş: „Iubitul meu, tu eşti o temelie / a mănăstirii noii ere, / eu mă simt ca Ana lui Manole / jertfindu- ţi / toate dorurile mele. / De mă vei striga în noapte / prin clopot eu îţi voi răspunde / şi fiecare

clinchet e o şoaptă, / lumini te vor cuprinde. / Voi sta de veghe la poarta ta; / din înălţimi te voi urmări, / îţi voi apăra cetatea /te voi feri de amăgiri. / Din când în când aş vrea / să– ngenunchezi pe lespezile albe / săţi laşi şi tu iubirea / în zidurile sacre”. Biserica, mănăstirea şi măraea sunt rădăcinile profunde ale celor două popoare, pilonul pe care se sprijină viaţa cu toate ale ei, identitatea şi continuitatea.

O pată de culoare în această carte sunt poemele nipone ale Vasilicăi Grigoraş. După ştiinţa mea, câteva dintre ele sunt inspirate din călătoria ei de trei luni în Noua Zeelandă: „valuri spre ţărm – / tot mai mult luna plină / de scoici goale” ; „plasă de năvod – soare adus la lumină-n / urechea mării” ; „moment de răgaz – ascultând în tăcere / povestea mării”. Momente de răgaz şi pentru noi, citind poemele acestui cărţi.

Prin acest volum, aş putea spune că şi de această dată, Valentina Teclici a transformat imposibilul în posibilMi-a plăcut în mod deosebit poezia sa De la imposibil la posibil, şi-i apreciez adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit. / Doreşti prea mult albastru, / Mult prea intens şi prea departe, / Şi nu pot prinde luna de pe cer / Ca mânzul, de căpăstru. / Inimile noastre locuiesc / În emisfere separate. / Eşti prea învăluită în mister. / Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări. / Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr în deşert. / Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat / Eternitatea în găoacea unei oaze. / Ca o candelă, nufărul alb, / Prin desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la posibil. / Sus, pe cer, în albastru căpăstru, / Luna, nebunatic mânz, dansează”.

Cartea se încheie cu o pagină de „Mulţumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariţia acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei, deja consacrate în România şi, cu siguranţă apreciată şi în ţara adoptivă, Valentina Teclici pentru migala şi dăruirea în realizarea, prin această carte, a unei legături de excepţie între România şi îndepărtata Noua Zeelandă, adevărate PODURI LIRICE, dar şi de suflet.

Dorina Stoica

http://dorinastoica.blogspot.ro/2017/01/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice.html

https://saltmin.com/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/page4image3737824page4image1667712page4image3680832

https://www.scribd.com/document/339710330/Vatra-Veche-2-2017-BT (p. 31)page5image3695808

https://melidonium.ro/2017/01/30/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical-bridges/

http://atitudine3.rssing.com/chan-5975244/all_p262.html

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/01/24/poetical-bridges-poduri-lirice-editor-si- traducator-valentina-teclici-edited-and-translated-by-valentina-teclici/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/20/invitatie-la-lectura-volumului-poetical-bridges- poduri-lirice-editor-si-traducator-valentina-teclici/

http://armoniiculturale.ro/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/

Dorina Stoica: “Moments of respite” with “Poetical Bridges – Poduri lirice”

I was introduced to the concept of Literary Anthology, via Facebook a few years ago, when a publishing house in Bucharest asked me to participate in such a project with my own work of prose and poetry.

I received the first two such books and saw that I was published alongside authors from my country and the diaspora, some of them famous names. I then understood how important it is to gather, in a book, 10 to 20 authors, with different styles and in various stages of creation, from such different locations.

Through those books, I learned more about the authors included in the anthology. I read their work, and then I searched for their books and with most of them (the authors) I became, in time, friends in the virtual environment. Over the next two years, I continued to contribute, with my work, to create other anthologies, with other authors, from my country and the diaspora.

I participated in several book launches and even in an international book fair. If, by then, we knew one another only from an online environment, the book launches were an opportunity where we could meet in person exchange books and read each other’s current work. These anthologies are truly “lyrical bridges” for getting to know the contemporary literary phenomenon.

In the Foreword of “Poetical Bridges – Poduri lirice”, (bilingual anthology, Romanian – English, published by Scripta manent publishing house, Napier, New Zealand (scriptamanentnz@gmail.com) in 2016 and printed by PIM, Iasi), the editor, Valentina Teclici,page5image1694336page5image3676048page5image3759456page5image3683536page5image3721600page5image3696640page5image3762992page5image3688528page5image1668752

stated that she has found that her poet friends in Romania did not know any New Zealand poet’s work and vice versa. Valentina Teclici’s exemplary translation, from Romanian into English, and from English into Romanian, has made possible an interaction between poets from very different cultures. Cultures now able to be bridged, through poetry.

This collection includes 12 poets from New Zealand and 12 poets of Romanian origin. As Valentina Teclici confessed, translating from one language to another has been a difficult but interesting process: ‘I have much more understanding and respect for translators after these last eleven months. At times, I felt that I reached “to the bone of poetry” in trying to understand and express the “true” meaning or message of the poets.’(Foreword)

This book would not have reached two cultural centres in my town (Barlad), or I, if in this book, among the 12 Romanian poets, would not have been two poets I know. Namely, Vasilica Grigoraş from Vaslui, a talented creator of haiku, and Mariana Gurza, a very special Christian poet, who turns light into words. And thus through them, I was given the opportunity to read the poems, by poets of another culture, translated into my language!

The book is in two parts. In the first part are published three bilingual poems from each of the 24 poets. In the second part – “Meet the poets” – we read about their lives and literary works. In this book we meet well-known Romanian born poets and personalities such as Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Monica Săvulescu Vounduri (Greece ), Valentina Teclici (NZ), Mariana Gurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (two more poets from Vaslui that I was very happy to find in this book) Victor Cilincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Switzerland), Alexandra Balm (NZ).

It was a real joy to read from the work of poets from the antipodes: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen and Mere Taito. I am delighted to find poems, with such essence, whose lyrical meaning pours out sensitivity, light, and warmth.

Poets from both countries, whether well published or not, who have an undeniable literary talent, will surely make this excellent book an important starting point. Poetry lovers from Romania will discover New Zealand culture and poets from New Zealand will enjoy contemporary Romanian poetry.

I would like to mention that, despite the poets belonging to very different cultures, they all convey similar moods and feelings. They enjoy the beauty of the nature in their midst, are involved in their communities, empathize, suffer and worry about people’s problems and have concern for our decaying planet. This is illustrated with Tudor Opris’ poem, “The Burden” of Today’s World …: “Stepping out of my metaphysical frame/I feel “the burden” of today’s world putting a harness on me/Pulling me down like ballast.” And “Wake up”, Nikora (Nik) Henriksen’s poem: “What’s happened to the world we live in/Where money is the only thing we want to win/ Gone are the values of family and friends/When at the end of the day they all

have to pay?”…” No money or cars or fancy conveniences/Not these vile braggarts who try to pretend/“Wake up world” this is the end.”

It is widely recognized that love is the leitmotif of universal poetry, and these collective poets know it. Ian McQuillan wrote in his poem “Moments”: “Make the most of loving/Of kindness and of giving/For happy are those who grow to know/That love is the reason for living”; We learn from Penelope Foster’s poem, “Love is” that “Love is cool water on a sizzling day,/on open fire on a frosty day./It is a sympathetic hug on a sad day,/and shared laughter on a happy day./Love is the first smile of your first-born,/It is a stranger’s smile in a strange town.” Love is life itself for Ana Anton: “Life, crazy, wild dance/whirling rainbow, /blaze and love…/Life, how you’ve made us dance!” (Dance)

The book “Poetical Bridges” challenges us to seek more information, about the civilization and spirituality of both countries, as they are bridged by beliefs, emotions and poetry. Carole A. Stewart introduces us, through her poem “Marae”, to Marae – traditional Maori gathering place: “There were no street lights/no streets/only Marae lights/ shone in the dark/ throughout the frosty night/The land/was laminated with ice/and inside Te Whare-nui/the people slept./Shared breath./Shared warmth./ Marae. Through her poem “Monastery”, Mariana Gurza refers to the legend of Master Manole, to the myth of sacrifice to build a holy abode of Lord at Curtea de Arges: “My lover, you are a foundation/ of the new era’s monastery, /I feel like Manole’s Ana/sacrificing /all my longings for you. /If you call me in the night/I’ll answer you through a bell/every clink is a whisper, /lights will surround you. /I’ll stand on watch at yourgate; /I’ll watch you from up high, / I’ll defend your fortress/ and protect you from deceptions. / From time to time I would like/you to kneel on the white slabs/and leave your love/in the sacred walls.” Church, Monastery and Marae are the deep roots of two peoples, the pillar that supports life, identity and continuity.

A spot of colour, in this book, are Vasilica Grigoraş’ Japanese poems. To my knowledge, some of them are inspired by her three months in New Zealand: „waves toward the shore – /increasingly a full moon/ of empty shells”; „trawl net -/the Sun brought to light/into the ear of the sea”; “moment of respite -/listening in silence/the sea’s story.” Moments of respite for us all, reading the poems in this book.

The poem “From impossible to possible”, by Valentina Teclici is one I particularly liked. With this Book, I would say that this time, she has again turned the impossible into possible and I appreciate its true literary value: “It’s impossible to fly with you, you whispered. / You want too much blue,/Too intense and far away./I can’t catch the moon in the sky,/Like a colt held on a bridle./Our souls live/In different hemispheres,/You are too mysterious. /Everything is possible, I whispered, /Receiving an echo from four horizons. /I flew away, on a blue colt/And planted a water lily in the desert. /The red sand, burnt of hopes,/Burst into tears and trapped/Eternity in the shell of an oasis./As a candela, the white water lily/Ignites the path of hearts,/Through free moonbeams/From Impossible to Possible./Up, in the sky, held on a blue bridle,/The moon, playful colt, is dancing.”

The book concludes with a page of Acknowledgments, addressed to those who have

contributed their work to this bilingual volume.

I congratulate the poet Valentina Teclici, already recognised in Romania and certainly appreciated in her adopted country, New Zealand, for her detailed and dedicated work. She has achieved, through this book, an exceptional connection between Romania and faraway New Zealand. True Poetical Bridges are also for the soul.

30 January 2017, Dorina Stoica
(Translated into English by Valentina Teclici)

Dan Plăeșu: Un pod până-n Noua Zeelandă!

Dan Plăeșu: Un pod pânăn Noua Zeelandă!

Consemnări

Un pod până-n Noua Zeelandă!

* Despre antologia bilingvă „Poduri lirice”/ „Poetical bridges”, editată la Napier, Noua Zeelandă, de scriitoarea gălățeană Valentina Teclici

Scriitoarea Valentina Teclici, stabilită de ceva vreme în Noua Zeelandă, a scos de curând o carte de suflet, „Poduri lirice”/ „Poetical bridges”, antologie bilingvă de a cărei traducere și editare s-a ocupat direct. Este un volum de poezie, nu doar interesant, ci de-a dreptul unicat, cred, pe piața cărții din țară și deopotrivă, bănuiesc, din Noua Zeelandă. Știm foarte puțin despre poeții de acolo, așa că pentru cititorul român cunoașterea liricii lor constituie cu siguranță un mare câștig. De asemenea, nu e puțin lucru ca poeți români să fie citiți în acea lume îndepărtată. Am ales să-i prezint mai jos doar pe autorii neo-zeelandezi, considerând că cei din țară, prezenți în carte, sunt în bună măsură de notorietate aici.

După lectura poemelor semnate de cei 12 autori de la Antipozi rămânem cu o imagine caleidoscopică, ce include viața în noua patrie, marea, anotimpurile, ferma și cei apropiați, dansul și cântecul specific, încercarea altor imigranți de a păși pe insule. Și iubire! Multă iubire. Iar toată această imagine trece prin inima, prin simțirea oamenilor locului. Versurile oferite de Dorothy Wharehoka impresionează prin scene desenate amplu de către natură, semenii fiind vădit marcați de pășirea în noul univers ales de soartă pentru a-și continua viața. Iată „Rezultatele schimbării”: „De-a lungul mileniilor vânturile schimbării/ au împrăștiat semințele familiei noastre/ către aceste insule sudice./ Rădăcinile noastre s-au răspândit/ prin solul fertil căutând hrană –/ dezvoltând esența noastră/ asimilând, amestecând/ creând hibrizii ce suntem acum./ Înrădăcinați precar aici/ unde pământul ne tremură sub picioare/ și mareele vorace ne

ciugulesc țărmurile;/ unde frații rivali ai mitologiei/ continuă lupta lor pentru supremație/ supunându-ne la secetă și inundații/ ar fi bine să ne amintim/ noi toți suntem din stocul de imigranți/ care de asemenea a schimbat fața acestui pământ./ Noi suntem rezultatele schimbării.” Marie Dunningham adaugă un element de peisaj sufletesc: „Pe vârful Te Mata, soarele suge culoarea/ din cer până totul deasupra este infinit cețos alb/ strălucitor și iarba pare aur palid. La umbră, albastrul/ cerului devine mov./ Acolo, deasupra, undeva nevăzute/ ciocârliile ciripesc neîncetat cântecul lor, cântec/ englezesc./ Pielea arde roz, apoi roșu, rocile de calcar/ odată pe fundul rece al mării, dureros/ reflectă albul./ Șopârle absorb soarele, dar dispar imediat ce umbrele/ noastre negre cad./ Trei băieți pe biciclete/ cu timp nelimitat într-o zi fierbinte, la mile distanță de/ casă, exploră sălbăticia. Sălbăticia lor./ Ar putea fi Africa deșertul australian./ O întreagă lume pentru ei înșiși să învingă și să/ stăpânească.” („Pe vârful Te Mata, vara”)

Carole A. Stewart ne dezvăluie o taină din cultura locului prin „Mărae”: „Nu existau felinare/ nici străzi/ doar luminile Măraei/ lucind în întuneric/ prin noaptea geroasă.// Pământul/ era laminat cu gheață/ și-n interiorul casei/ oamenii dormeau.// Împărțind respirația./ Împărțind căldura.// Mărae.” Evident, aflăm și ce înseamnă cuvântul din titlu: „casă tradițională a maorilor pentru întâlniri”. Bill Sutton ne oferă, între altele, un poem dramatic: „Noaptea trecută am visat noua recoltă/ venind peste mare către Aotearoa/ nu de balene nici măcar ton/ ci de data asta, de oameni/ bărbați și familii înfometând disperate,/ plătind cu părți ale corpului încumetarea/ de a trece pe lângă cruda, puternica Australie/ spre un loc unde cândva li s-a spus/ că lumea părea mai bună// ca să fie salutați aici de către cine?/ Elicoptere și nave gri de război/ bărbați și femei cu difuzoare/ poruncindu-le să plece înapoi/ unde? Către devalorizata Fiji/ ruinată de decenii de dictatură?/ Ori spre alte insule, unele deja/ pe jumătate scufundate, iar altele/ devastate de supercicloane,/ generate de încălzirea globală?// Nu există un alt refugiu/ și acum cuvintele au devenit mai aspre –/ Plecați înapoi! Nu puteți sta aici!/ Plecați înapoi sau vă distrugem!/ și apoi proiectilele.” („Noua recoltă”) Lui Penelope Foster îi place să scrie poezie erotică. De pildă, poemul intitulat „Dragostea este”: „Dragostea este purpuriul unui ametist lustruit/ auriul unui răsărit de soare iarna./ Mirosul picăturilor de ploaie/ lovind pământul uscat/ și marea luminată/ de creșterea unei luni portocalii.// Dragostea este patul tău după o lună când ai fost/ plecat/ o baie fierbinte la sfârșitul unei zile obositoare.// Dragostea este apa rece într-o zi toridă,/ focul din șemineu într-o zi geroasă. O îmbrățișare de consolareîntr-o zi tristă,/ și râsul împărtășit într-o zi fericită.// Dragostea este cel dintâi surâs al primului tău copil,/ Este zâmbetul unui străin într-un oraș străin.// Dragostea este unde tu alegi să fie!/ Dragostea ești tu, Dragostea sunt eu./ Dragostea este!”

Alți poeți de la Antipozi prezenți în carte: Ian McQuillan, Mark Raffills, Mandy Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nikora (Nik) Henriksen, Mere Taito.

La celălalt capăt al „podului” sunt poeți români, îndeobște cunoscuți: Iată-i: Tudor Opriș, Paul Sân-Petru, Violeta Ionescu, Vasilica Grigoraș, Ana Anton, Mariana Gurza, Ana Urma, Victor Cilincă, inclusiv Valentina Teclici și Alexandra Balm (Dumitrescu), ultimele două stabilite nu demult în NZ. O observație specială pentru Monica Săvulescu Vouduri

(născută la Galați, așezată de ani buni în Grecia) și Maria Weishaupt Sarău, de asemenea, gălățeancă emigrată în Elveția.

Dan Plăeșu
Sursa: http://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/85367-cronica-de-carte-un-pod-pana-n-

noua-zeelanda

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/02/17/dan-plaesu-un-pod-pana-n-noua- zeelanda/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/02/17/dan-plaesu-consemnari-un-pod-pana-n-noua- zeelanda/

http://bentodica.blogspot.ro/2017/02/poduri-lirice-poetical-bridges.html https://saltmin.com/2017/02/21/dan-plaesu-un-pod-pana-n-noua-zeelanda/https://issuu.com/alexandrucetateanu/docs/destine_literare__literary_destinie_761036b…

Dan Plăeşu: A Bridge as far as New Zealand (Un pod până-n Noua Zeelandă)

The writer Valentina Teclici who has been settled in New Zealand for a while, has recently published a book of soul “Poetical Bridges – Poduri lirice”, a bilingual anthology that she translated and edited. The volume of poetry is not only interesting, but, I believe, really unique in the Romanian book market and, I suppose, in the New Zealand one.

We know very little about the poets from NZ, so for the Romanian public (reader) it is a great opportunity to learn about their poetry work (NZ lyric). Also, it is not a small thing that the work of Romanian poets be read in that distant world.

I chose to introduce below just the New Zealander authors, considering that the Romanian ones, published in this book, are largely well known here.

After reading the poems signed by the 12 authors from the antipodes, we gain a kaleidoscopic image, which includes the life in the new country, the sea, the seasons, the farm and loved ones, the traditional dance and song, and the struggle of other immigrants to get on the island. And love! Lots of love. And all this image vibrates through the heart and the feelings of the locals.

Dorothy Wharehoka’ s verses impress us with scenes largely created by nature, the people being touched by going into a new universe chosen by fate for them to continue their life. Products of Change demonstrates this: Over millennia winds of change/have blown our family seeds/to these southern isles./Our roots have spread through/the fertile soil seekingpage3image3717024page3image3717440page3image3706000page3image3766112page3image3749472page3image3746768

sustenance –/ developing our essence/assimilating, mingling/creating the hybrids we now are./Precariously rooted here/where the earth tremors under our feet/and voracious tides nibble at our shores;/where the rival siblings of mythology/continue their battle for supremacy/subjecting us to drought and flood/we do well to remember/we are all from immigrant stock/which has also changed the face of this land./We are the products of change’.

Marie Dunningham adds an element of soul’s landscape: On Te Mata peak, the sun sucks the colour/from the sky till all above is infinite misty bright white/and the grass faded pale gold. In the shadows the sky’s blue turns mauve./Up there somewhere unseen/ skylarks warble their incessant, English song./Skin burns pink, then red, the limestone rocks/once on the cool sea floor/reflect white painfully./ Skinks soak up the sun but are gone as soon/as our black shadows fall./Three boys on bikes with/endless time in a hot day, miles from home,/ explore this wilderness. Their wilderness./It could be Africa, the Australian desert./A whole world to themselves to win and own’. (On Te Mata Peak in Summer)

Carole A. Stewart reveals a secret of the local culture through the poem “Marae”: There were no street lights/no streets/only Marae lights/ shone in the dark/throughout the frosty night/The land/ was laminated with ice/and inside Te Whare-nui/the people slept./Shared breath./Shared warmth./Marae’.

Obviously, we learn the meaning of the word from the title Marae: “Marae -traditional Maori gathering place”.

Bill Sutton gives us in “New Harvest”, among other poems, a dramatic one: ‘Last night I dreamed of the new harvest/coming across the sea/to Aotearoa not whales nor even/tuna this time but people – /men and families starving desperate/paying in body parts to venture/down past cruel powerful Australia/to a place that once they were told/projected a kinder face//to be greeted here by what?/Helicopters and grey warships/men and women with loudspeakers/ordering them to go back/to where? Tin-pot Fiji/ruined by decades of dictatorship?/Or those other islands some already/half-submerged and the others/ravaged by the super-cyclones/spawned from the great warming?//There is no other refuge/and now the words became harsher – /Go back! You cannot stay here!/Go back or we will destroyyou!/and then the missiles’.

Penelope Foster likes to write love poems. For instance, the poem entitled “Love”: ‘Love is the purple of a polished amethyst/the gold of a winter sunset./It is the smell of raindrops/hitting dry earth/and the sea lit up by a/rising orange moon.//Love is your own bed after a month away/a hot bath at the end of a busy day.//Love is cool water on a sizzling day,/an open fire on a frosty day./It is a sympathetic hug on a sad day,/and shared laughter on a happy day.//Love is the first smile of your first-born,/It is a stranger’s smile in a strange town.//Love is where you choose it to be!/Love is you, Love is me./Love Is!’

Other poets from antipodes presented in the book are: Ian McQuillan, Mark Raffills, Mandy Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nikora (Nik) Henriksen, Mere Taito.

At the other end of the “bridge” there are Romanian poets, commonly known: Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Violeta Ionescu, Vasilica Grigoraş, Ana Anton, Mariana Gurza, Ana Urma, Victor Cilincă, including Valentina Teclici and Alexandra Balm (Dumitrescu), established in New Zealand for a while. A special observation about Monica Săvulescu Voudouri (born in Galaţi, and established in Greece many years ago) and Maria Weishaupt Sarău, from Galati area who emigrated to Switzerland.

(Translated into English by Valentina Teclici)

Poetical Bridges – Poduri lirice, editor şi traducător Valentina Teclici; edited and translated by Valentina Teclici

Poetical Bridges – Poduri lirice, editor şi traducător Valentina Teclici; edited and translated by Valentina Teclici

Cuvânt înainte

Ideea acestei cărţi care adună în paginile ei poeţi din două culturi, a răsărit dintr-o convorbire avută pe skype cu una dintre prietenele mele scriitoare din România la începutul acestui an. Discutând despre poezie, noi apariţii şi evenimente literare, am întrebat-o dacă ştie măcar un nume de poet din Noua Zeelandă. Prietena mea s-a gândit puţin, a zâmbit încurcată şi a răspuns „Pe nimeni în afară de tine”. Am repetat experimentul cu alţi patru sau cinci prieteni scriitori din România şi toţi au ridicat din umeri. Apoi, cu colegii mei de la grupul Poeţi în viaţă din Hawke’sBay, grup căruia îi aparţin de trei ani. Când am pus întrebarea, dacă pot să spună numele unui poet român, mulţi din ei au indicat cu degetul arătător către mine.

M-am gândit că asta era o oportunitate să apropii cele două ţări şi culturi aflate la capetele opuse ale lumii. Am şi vizualizat o carte în care zece poeţi din Noua Zeelandă şi zece poeţi din România împărtăşeau aspecte din creaţiile lor şi din biografiile lor. Rolul pe care mi l-am asumat a fost cel de traducător şi de redactor, bazându-mă pe experienţa de mai bine de un deceniu ca redactor de carte la editurile Porto Franco şi Oscar Print din România. Am început să încropesc o listă şi, primele poezii pe care le-am tradus, au fost ale lui Bill Sutton. La şedinţa lunară a grupului nostru din februarie, am anunţat colegilor mei ideea mea de proiect. Bill a citit poezia „Noua recoltă” în engleză şi eu am citit traducerea pe care am făcut-o în română.

Colegii mei de cenaclu au fost entuziasmaţi şi pozitivi de punerea în practică a acestui proiect, la fel ca şi prietenii mei poeţi români.

Criteriul de selecţie al poeţilor români, a fost uşor, invitând prieteni şi colegi de condei pe care- i cunoşteam şi admiram de ani de zile, pentru calităţile lor umane şi pentru talentul de scriitori. Cu unii aveam strânse prietenii de-o viaţă. De exemplu, Tudor Opriş, care din păcate nu mai este printre noi din ianuarie 2015, mi-a devenit mentor în primul meu an de liceu. Am fost mereu uimită de puterea lui de creaţie, de ingeniozitatea şi diversitatea creaţiei sale. Mereu l- am admirat pe Tudor pentru timpul investit ca mentor al sutelor de copii şi tineri talentaţi, în taberele de creaţie, în cadrul cenaclului Săgetătorul pe care le-a coordonat timp de patru deceniipage1image1833632

şi ca editor al creaţiilor lor. Uşa casei lui a fost mereu deschisă celor care aveau nevoie de încurajarea şi îndrumarea lui. M-am simţit binecuvântată să fiu unul din discipoli, prietena lui şi a familiei lui timp de 50 de ani. Tudor este socotit primul istoriograf al revistelor şcolare şi al debutului şcolar al scriitorilor români, pe o perioadă de aproape 200 de ani. Sunt onorată că am fost inclusă în cartea lui Istoria debutului literar al scriitorilor români în timpul şcolii (1820-2000), carte pe care am şi editat-o.

Selecția din acest volum al poeţilor din Noua Zeelandă a fost ceva mai dificilă, pentru că încă învăţ să le înţeleg tematica, tehnicile folosite şi să le disting „vocile”. Cert este că am dorit să includ în proiect cât mai mulţi poeţi din grupul nostru din Hawke’s Bay, pe care-i consider ca o familie, pentru că printre ei mă simt „acasă”.

Am invitat nouă colegi de la cenaclu să fie parte din acest volum, plus alţi trei pe care i-am întâlnit la conferinţele naţionale de poezie ori au fost invitaţi să-şi prezinte creaţia la şedinţele noastre.

Volumul include 12 poeţi din Noua Zeelandă (unii dintre ei aducând influenţe ale culturii lor de origine) şi 12 poeţi de origine română.

Sper că voi avea energie ca în următorii 2-3 ani să continui acest proiect.

Criteriul de ordonare a cărţii este de la poetul cel mai în vârstă, la cel mai tânăr, intercalând poeţii din cele două culturi.

Traducerea dintr-o limbă în alta a fost un proces interesant, care a necesitat timp şi reflectare. Adevărata provocare a fost pentru mine traducerea poeziilor rimate şi traducerea în engleză a poeziilor româneşti, unele dintre ele foarte metaforice şi de neînţeles chiar şi pentru românii iubitori de poezie. Am mult mai multă înţelegere şi respect pentru traducători, după ce am practicat acest exerciţiu în ultimele unsprezece luni. Am simţit uneori că am ajuns la „măduva poeziei” în încercarea de a înţelege şi exprima „adevăratul” sens sau mesaj al poeţilor.

Doresc să menţionez că singura poetă pe care am rugat-o să-şi traducă poeziile este Alexandra Balm, care are o situaţie similară cu a mea: este născută în România, a emigrat în Noua Zeelandă şi se exprimă poetic în ambele limbi.

Tind să cred că titlul acestui volum, Poduri lirice, cât şi poeziile şi prezentările biografice vor deveni, de fapt, 24 de poduri spirituale între cele două culturi. Doresc să fie un început promiţător pentru a îmbrăţişa diversitatea, dragostea pentru poezie, aprecierea pentru cei care scriu poezie şi cei care o citesc. Să fie o cale de cunoaştere care să ne îmbogăţească şi să ne inspire pentru noi creaţii poetice.

Valentina Teclici, Noiembrie 2016

Foreword

The idea of this book that gathers poets from two cultures sprang from a Skype conversation that I had with one of my writer girlfriends from Romania earlier this year. Talking about poetry, new releases and literary events, I asked her if she knew the name of a poet from New Zealand.My girlfriend thought about it for a little while, then smiled and responded: ‘No one except you.’I repeated the experiment with another four or five writer friends from Romania and they all shrugged. I then asked my fellow poets from Hawke’s Bay Live Poets, the group that I have been attending for three years. When I asked the question, if they knew the name of a Romanian poet, many of them pointed their index finger at me.

I thought that this was an opportunity to bridge the distance between the two countries and cultures located at opposite ends of the world.I imagined a book in which ten poets from New Zealand and ten poets from Romania were sharing aspects of their work and their biographies. The role I assumed was of a translator and editor, by relying on my experience of more than a decade as a book editor at Porto Franco Publishing house and Oscar Print Publishing house in Romania.

I started to draft a list and the first poems I translated were those of Bill Sutton.At the monthly meeting of our group in February, I shared with my colleagues my project idea. Bill read his poem “New Harvest” in English and I read its translation in Romanian.

My poet colleagues were enthusiastic and positive about the implementation of this project, just like my Romanian poet friends.

The selection criteria for the Romanian poets was easy, inviting friends and pen colleagues that I know and admire for years for their human qualities and talent as writers.I have been close friends with some of them for a lifetime. For example, Tudor Opriş, who unfortunately left this world in January 2015, became my mentor when I was in my first year in high school. I was always amazed by his creative power, ingenuity and the diversity of his creation. I always admired Tudor for his generosity. He mentored hundreds of children and talented young people and edited their creations in creative camps, in the literary circle Sagittarius which he coordinated for four decades. The door of his house was always open to those who needed his encouragement and guidance. I felt blessed to be one of his disciples and one of his family friends for 50 years. Tudor is considered the first historian of school magazines and literary debut of Romanian pupils over a period of nearly 200 years. I felt honored to be included in his book History of Romanian Writers Literary Debut During School (1820-2000) and I was the editor of this book.

The selection of New Zealand poets for this volume was a bit more difficult, because I’m still learning to understand their themes, their techniques and to distinguish their „voices”. I wanted to include in the project as many poets from our group from Hawke’s Bay, whom I consider family, because among them I feel „at home”.

I invited nine colleagues from our poetry group to be part of this volume, plus three others poets I met at national poetry conferences or were invited to present their creations at our meetings.

The volume includes 12 poets from New Zealand (some of them bringing influences of their culture of origin) and 12 poets of Romanian origin.

I am hoping I will have energy to continue this project in the next 2-3 years.

The ordering criteria in the book is from the oldest poet to the youngest, alternating poets of the two cultures.

Translation from one language to another has been an interesting process that required time and reflection. The challenge for me was the translation of rhyming poems and English translation of Romanian poems, some of them very metaphorical and incomprehensible even to Romanian poetry lovers.

I have much more understanding and respect for translators after these last eleven months. At times, I felt that I reached „to the bone of poetry” in trying to understand and express the „true” meaning or message of poets.

I would like to mention that Alexandra Balm is the only poet I asked to translate her poems. Alexandra has a similar situation to mine: she was born in Romania, immigrated to New Zealand and is able to poetically express herself in both languages.

I believe that the title of this volume, Poetical Bridges, the poems and also the biographies will become 24 spiritual bridges between the two cultures. This book is a promising start to embrace diversity, love for poetry, appreciation for those who write and those who read it. I would like it to be a way to get to know one another that will enrich and inspire us to continue creative poetry writing.

Valentina Teclici, November 2016

https://melidonium.ro/2017/01/22/poetical-bridges-poduri-lirice- editor-si-traducator-valentina-teclici-edited-and-translated-by-valentina- teclici/

https://saltmin.com/2017/01/20/poetical-bridges-poduri-lirice-editor- si-traducator-valentina-teclici/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/21/poetical-bridges- %E2%80%93-poduri-lirice-editor-si-traducator-valentina-teclici-edited- and-translated-by-valentina-teclici/

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/01/24/poetical-bridges- poduri-lirice-editor-si-traducator-valentina-teclici-edited-and-translated- by-valentina-teclici/