„CĂȚELUȘUL MEU, BIJOU” de ANA ANTON

„CĂȚELUȘUL MEU, BIJOU” de ANA ANTON

Sfârșitul anului 2019 îi aduce poetei Ana Anton o nouă bucurie editorială, de data aceasta, o carte de poezii pentru copii „Cățelușul meu, Bijou”, apărută la Editura Scripta manent, Napier (NZ), 2019 și tipărită la Editura Oscar Print din București.
Cartea, tradusă în franceză și engleză, se adresează copiilor de vârstă mică, titlul fiind deosebit de atractiv pentru aceștia. Autoarea își pune întrebarea cum ar putea cartea să trezească interesul copiilor, să fie pe placul acestora? Găsește soluția, așezând la începutul cărții o poezie despre jucării, cu personaje din lumea celor care nu cuvântă precum oamenii (animale și păsărele), ci doar pre limba lor, limbaj mult plăcut țâncilor. Astfel, autoarea ne invită în universul cărții cu poezia: „Jucării pentru pitici” unde „Cu creioane colorate,/ cu hârtie și lipici/ construim de zor palate/ pentru-o lume de pitici.// Măsurăm, tăiem, lipim,/ facem case unu-doi!/ Ne jucăm, dar nu glumim./ Vino să lucrezi cu noi!// Vai, dar câte jucării/ vom avea de terminat!/ Unde sunt mai mulți copii/ e-un
adevărat palat!” Prin aceste versuri, poeta stimulează imaginația, spiritul creativ, dorința de a munci, dar nu oricum, ci în colaborare, în echipă, dar și dorința de a se distra și bucura de lucrurile frumoase.Printre jucăriile „oferite” de Ana copiilor este și „Un căluț albastru” De ce o fi albastru căluțul din această carte? Greu de înțeles, însă tot autoarea dezleagă ghicitoarea: „Un căluț albastru/ cum e cerul,/ nechezea voios/ …de-a trenul.// Cu urechi de turtă dulce/ și botic de catifea,/ pufăia… și …alerga…/ mare Pegas se credea/ și în urma lui lăsa/ dâre lungi … de peruzea.// De ce oare? Se-ntreba…/ A uitat/ că el căzuse/ în butoiul… cu vopsea!”
Și dacă toți copiii iubesc la nebunie caii, n-am văzut niciun copil căruia să nu-i placă să se joace cu prietenii lor, cățelușii, și dacă s-ar putea să aibă măcar unul numai al lor. Autoarea, ea însăși mare iubitoare de cățeluși, realizează un portret fidel al animăluțului pe care îl crește cu multă dragoste, creionându-i cele mai frumoase trăsături și totodată

dezvăluindu-ne și numele lui – „Cățelușul meu, Bijou”,. Este asemănător cu „Ghemul alb, micuț și creț,/ cu blănița încâlcită,/ are ochii ca măslina/ și boticul cât bulina.// E năstrușnic și-arțăgos,/ dă din coadă pentru-un os.// Vrei să îl cunoști și tu?/ El e cuțul meu Bijou!/ De nimic n-are habar…/ Bea lăptic la CUȚU-BAR.” Asemenea copiilor, și Bijou este mare amator de lapte. Dacă i-am întreba pe copii dacă vor lăptic, sunt convinsă că vor răspunde în cor și fiecare în parte, spunând cu bucurie: DAAA!!! Și dacă mă întrebați pe mine, sincer vă spun, tare bucuroasă aș fi să-l cunosc și să mă joc cu drăgălașul și mofturosul de BIJOU și-aș bea cu mare plăcere și o cană de lapte.
Dar pe cât de jucăuș poate fi un cățeluș crescut pe lângă sau în casa
omului, autoarea le spune copiilor că există și animale care nu sunt îngrijite de oameni, ci ele trebuie să se descurce singure, să-și asigure hrana cea de toate zilele și să se apere de dușmani. Un exemplu, ar fi „Un arici morocănos/ deranjat de-un fluture,/ își dă ochelarii jos/ și vrea să se scuture.// Se rotește, dă din nas,/ nu știu ce nu-i convine!?/ Parcă vrea să fac-un pas…/ caută ceva anume…?/ Dar să vezi ce mai minune:/ lângă poartă, mai în jos, / colorat ca un tăciune/ s-a ivit un ghem țepos!” (Un arici morocănos) Și îl credem că, având atâtea de rezolvat, este și morocănos. Și noi mai suntem uneori, cu motiv sau fără.Există o zi din an tare plăcută copiilor, dar și celor mari. Este o zi a dăruirii, care are ca simbol mărțișorul. Acesta vestește venirea primăverii, mult așteptată de copii pentru a ieși la joacă în aer liber. Așadar, să ne bucurăm de „Mărțișorul cu noroc”. În lumea de basm creată de poeta Ana Anton, aflăm despre păsările ciripitoare că: „Ciripele,/ cu mărgele/ prinse- n pene// și rochițe cu fundițe/ tricotate cu iglițe,/ ciripesc în gura mare:// Noi aducem mărțișoare/ și purtăm acum în cioc/ mărțișorul cu noroc! Minunat! Așteptăm cu mult drag Mărțișorul, însă în viață sunt și situații neprăvăzute, chiar și pentru copii; autoarea se referă mai ales la acelea când ne lăudăm în fața celorlați, crezându-ne mai grozavi decât toată lumea, dar cu o asemenea atitudine putem rămâne fără glas, asemenea unor „Ciripele fără tril”: „Două păsărele,/ pretinzându-se savante,/ ciripeau printre zăbrele/ cât sunt ele de șarmante.// Una spune că-i
isteață/ iar cealaltă- cântăreață…!// dar când au văzut motanul/ furișându-se tiptil, / guralivele șarmante/ au rămas… fără de tril!” În atare postură, poeta sfătuiește copiii să fie modești, să nu se laude ori să- și atribuie merite necuvenite, ci să lase pe ceilalți să le aprecieze calitățile. Și discreția este o trăsătură de caracter pe care trebuie s-o cultivăm copiilor de mici. De această dată, autoarea, printr-o inspirată alegorie realizează o superbă scenă păsărească: „Rânduniță, rânduniță,/ cu zigzaguri pe rochiță,/ povestește-ne acuși / veștile din aluniș.// Cine, ce, de unde, cum/ se afla taman pe drum?// Zarvă mare, tărăboi?!/ Trebuie să știm și noi!// Spune-n limba rândunească…/ nimenea să nu ghicească!/ Că ne-ascultă un pițigoi/ și de află-i vai de noi…!” (Rândunița)În zborul său prin carte, Ana face cunoștință copiilor cu „Păunul”, o pasăre frumos colorată, cu o coadă mare, răsfirată, dar ne spune că, este și cam
plin de sine, înfumurat ca un „prinț” cu nasul pe sus, parcă se crede mult mai bun și mai frumos decât este: „Îngâmfat nevoie-mare,/ iese „prințul” la plimbare./ Nu-i de pluș, nici de hârtie/ și nu poartă pălărie.// Are pene colorate:/ verzi, albastre, înfoiate…/ Are coada-n evantai./ E păun, nu e tramvai!”
În opinia poetei, dar și a noastră, nici lenea nu se potrivește copiilor; ei trebuie să învețe de micuți să facă anumite lucruri, la început prin joacă, apoi ajutând părinții, familia în unele treburi, adică este bine să se implice în viața comunității în care trăiește. Astfel timpul trece cu folos și ei vor ajunge oameni harnici și de toată isprava, așa cum este „Cocoșul” „Cocoțat pe niște garduri/ stă cocoșul arțăgos;/ bate din aripi de-odată/
ca să cânte el fălos:/ Cu-cu-ri-gu,/ Cu-cu-ri-gu…// Cântă și cucurigește,/ pe cei leneși îi trezește./ Toată lumea o să vadă/ cine-i șeful din ogradă!/ Cu-cu-ri-gu,/ Cu-cu-ri-gu…”Ingenioasă ideea autoarei de a rezerva la sfârșitul cărții „Pagina distractivă” a tuturor copiilor. În funcție de ceea ce au înțeles din poezii și din alte experiențe trăite vor realiza desene, imagini… Le urăm inspirație și mult succes!
Regăsim în această carte poezii scrise pentru cei mici cu cea mai fină și sensibilă coardă a sufletului. Hrană pentru o minte ascuțită și o inimă sensibilă, pentru delectare și dezvoltate armonioasă.Dacă se spune despre poezie că este ceva ce nu poate fi tradus, credem că traducerea poeziei pentru copii este și mai dificilă, fie și datorită diminutivelor și onomatopeelor adesea folosite de autori. Nu întâmplător, Ana Anton a decis să apeleze pentru tălmăcirea versurilor sale pentru copii la traducători cu îndelung exercițiu și temeinică experiență. Traducerea în limba franceză este realizată de prof. univ. dr. Constantin Frosin, recunoscut, apreciat și distins cu diplome și medalii ca traducător în și din limba franceză, iar traducerea în limba engleză este rodul cunoștințelor și aptitudinilor Valentinei Teclici, doctor în sociologie, cu un palmares bogat de traduceri de volume personale și antologii de versuri. Cartea „Cățelușul meu, Bijou” atrage atenția copiilor prin vers, dar și prin ilustrația realizată de artistul plastic Zoltan Fekete, ilustrator de carte
pentru copii și, nu numai. Ilustrațiile, de un rafinament aparte sunt adecvate textului și vârstei căreia se adresează poezia. Astfel, cuvântul și imaginea atrag, impresionează și împreună educă și formează frumos copiii.Așadar, este vorba de o carte realizată printr-o binecuvântată colaborare cu traducători, ilustrator, consilieri editoriali – Alina Grigoraș (scriitor pentru copii) și Lucy Langeluddecke și tehnoredactor Elena Preda. Colaborarea Anei Anton cu poeta, scriitoarea, traducătoarea și editoarea Valentina Teclici nu este nouă, ci împreună au publicat în anul 2011, la Editura Oscar Print din București o plachetă de versuri, intitulată „Dialog”. FELICITĂRI, tuturor!
Vasilica Grigoraș

DORINA CARP NENICI – CU TIMPUL DE MÂNĂ

Poetry lovers attending Dorina’s book launch at Balauresti, Moldava

Dorina Carp Nenici – Cu timpul de mână (editura Scripta Manent Publishing House Ltd. Napier, New Zeeland, 2019): Dorina Carp Nenici trece prin viață „cu timpul de mână” țesând o pânză de metafore în ochiurile căreia își plasează, ca pe niște mărgăritare de rouă, gândurile, trăirile sentimentele. Cartea sa vine înaintea publicului nu din dorința de popularitate, cum deseori se întâmplä, ci pentru că acum îi sosise ceasul să se nască după îndelungi limpeziri ale autoarei cu sine însăși, după explorări migăloase cu plonjări în adâncuri și urcușuri spre înalt, care i-au eliberat spiritul din strânsoarea convenției, din greul viețuirii cotidiene. Și astfel s-a mai ivit un poet în urbea pe care o numisem cândva “hotarul dinspre zări” sau, după Gheorghe Ghiban, „târgul trăsniților”, sau, cu o expresie consacrată, “orașul dintre vii”. Un poet cu o voce lirică bine timbrată, care a irupt ca un fluture fragil și fermecător din crisalida cu moliciuni interioare de mătase și reflexe exterioare metalice, scoțând la lumină un zăcământ liric autentic ce conferă greutate și substanțialitate cuvântului. (…) Beneficiind de condiții grafice de excepție prin cele cele cinci splendide crochiuri aparținând graficienei Cornelia Dinu precum și aportul lui Ionită Carmen Angheluș, cartea doamnei Dorina Carp Nenici este o bucurie și pentru ochi, și pentru suflet, și pentru auz. O grafică bună, artistică e o poartă de intrare în universul cărții. Ea crează forme prin care conținutul cărții ajunge la cititorul azi atât de grăbit, atât de puțin răbdător față de lectură ca act intim de cunoastere. În cazul acesta, atât coperta, cât și desenele interioare, adevărate “metafore grafice”, cum atât de frumos le numește poeta, nu e vorba de o simplă ilustrare a unor idei poetice, ci desenele în sine constituie schița unui univers de idei și emoții transfigurate vizual, univers ce interferează cu cel liric creat prin cuvânt și prelungindu-l dincolo de substanțialitatea acestuia în diafanul și polimorfismul imaginii. (extrase din recenzia semnată de Ana Opran)

Hastings Library Launch of the books Poetical Bridges/Poduri lirice, Vol 2 and The Jockey Princess/He Tioki Pirinihi.

Scripta manent Publishing House and Hastings Library invite you to celebrate the launch of Poetical Bridges/Poduri lirice, Vol 2, translated and edited by Valentina Teclici

Join us to meet the local poets collaborators of the book: Sonia MacKenzie, Christine Climo, Angus MacDonald, Jeremy Roberts, Maria Muňoz and the graphic designer Ken Sandö.

AND

The launch of the children’s book

The Jockey Princess/He Tioki Pirinihi, written by Valentina Teclici, translated into Te Reo by Te Aranga Hakiwai
and illustrated by

Rogelio Carles Rosas.

The poets collaborators, Valentina Teclici, Te Aranga Hakiwai and Rogelio Carles Rosas will be available to sign copies of the books Poetical Bridges/Poduri lirice, Vol 2 and The Jockey Princess/He Tioki Pirinihi.

WHEN: Saturday, 6th April 2019 TIME: 11:00 am

WHERE: Hastings Library, Warren Street, Hastings

Scripta manent Publishing House and Waipukurau Public Library invite you to the launch of the children’s book The Jockey Princess – He Tioki Pirinihi.

Scripta manent Publishing House and Waipukurau Public Library invite you to the launch of the children’s book The Jockey Princess – He Tioki Pirinihi, written by Valentina Teclici, translated into Te Reo by Te Aranga Hakiwai and illustrated by Rogelio Carles Rosas.

Book launch of Poetical Bridges – Poduri lirice Vol 1 and 2, Husi, Romania, 19.10.2018

Book launch of Poetical Bridges – Poduri lirice Vol 1 and 2, Husi, Romania, 19.10.2018

Book Launch of Poetical Bridges Vol 1 and 2, Galati, Romania – 28.09.2018

Book Launch of Poetical Bridges Vol 1 and 2, Galati, Romania

Poster for the Book launch of Poetical Bridges – Poduri lirice, Vol 1 and 2..jpg

Scripta manent Publishing House and Napier Library invite you to celebrate the launch of Poetical Bridges/Poduri lirice

Napier Library launch poster

page1image3766736

Poetical Bridges/Poduri lirice is a bilingual collection including the work of 12 poets from New Zealand and 12 poets Romanian born.

Scripta manent Publishing House and Napier Library invite you to celebrate the launch of Poetical Bridges/Poduri lirice, translated and edited by Valentina Teclici

WHEN: Friday, 17th March 2017 TIME: 4.00 pm – 5.30 pm

WHERE: Napier Library, Crn Dalton and Station Streets

RSVP:scriptamanentnz@gmail.com; info@napierlibrary.co.nz or ph: 06 834 4180

Join us to meet the local poets, collaborators of the book:

Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Penelope Foster, Valentina Teclici, Mandi Pentecost, Marty Smith, Nik Henriksen, Mere Taito and the graphic designer Ken Sandö.

Drinks and nibbles will be served.

Valentina Teclici will be available to sign copies of the book

Poetical Bridges/Poduri lirice.

Dorothy Wharehoka presenting her work

Maria MUÑOZ

TRIBUTE TO POETRY AND UNIVERSAL CULTURE*

The launch of the book Poetical Bridges – Poduri lirice, translated and edited by Valentina Teclici, was held at the Napier Library on Friday, 17 March 2017. This book was published by Scripta manent Publishing House Napier, and printed by PIM, Iasi, Romania, 2016.
The book launch was opened by Marie Dunningham with a karakia, then the Romanian and the New Zealand national anthems were performed. The launch of the bilingual book, which includes 12 New Zealand poets and 12 poets born in Romania was a tribute to poetry, literature, poets and poetry lovers. It was also an international cultural event. REPORT THIS AD REPORT THIS AD
Nicoleta Paxie, Librarian Coordinator at the Napier Library, introduced Valentina Teclici, who facilitated the activity together with Robert
Anderson, inviting the attending poets to read from their work. Present at this event were Ken Sandö, the covers designer, Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Bill Sutton, Penelope Foster, Mandy Pentecost, Marty Smith, Nik Henriksen, all are members of Hawke’s Bay Lives Poets Society, and the poet Mere Taito from Hamilton.
Each poet brought a splash of colour and interest to the poems they read by sharing situations or ideas that inspired their work. The Romanian poets’ spirit was also present. Some poets from New Zealand responded with genuine joy to the idea of reading poems of their Romanians poetry brethren.
Thus, Bill Sutton read Tudor Opriş’ poem “Since We Drove Away …”, Carole A. Stewart read the poem “Dance” by Anna Anton. Mandy Pentecost read Mariana Gurza’s poem “Monastery”. In her introduction, Mandy freely presented from her research the legend of the Master Builder Manole and demonstrated an in-depth understanding of the meaning of this story. Robert Anderson read the poem “I am walking through the world” written by Monica Săvulescu Voudouri who has been living in Greece for several years. Valentina read Ana Urma´s, Violeta Ionescu´s and Vasilica Grigoraş´s reflections on the book and their good wishes for the NZ poets. She also briefly presented some aspects from their biographies and literary activity.
Music was also a component of the book launch. Nik Henriksen who is also a song writer, has composed music to the text of his poetry “Wake up”. Nik was happy to sing his poem, playing his guitar and lifting the spirits of the audience further. The book launch that lasted nearly two hours was a real tribute to poetry and culture. It was a real demonstration that poetical bridges can bring together poets from different cultures. It was proof of perfect communication without borders
because poetry is universal. It is the mirror that reflects the beliefs and souls of all poets.
————————- Maria MUÑOZ Napier, New Zealand March 2017

Maria MUÑOZ

MARIA MUÑOZ

ELOGIU ADUS POEZIEI SI CULTURII
UNIVERSALE


Vineri, 17 martie 2017, a avut loc la biblioteca din Napier lansarea cărţii „Poetical Bridges – Poduri lirice”, tradusă şi editată de Valentina Teclici. Această carte a fost publicată la editura „Scripta manent” din Napier şi tipărită de PIM, în Iaşi, România, 2016.
Lansarea de carte a fost deschisă de Marie Dunningham cu o rugăciune (karakia) în Te Reo, apoi au fost intonate imnurile României şi Noii Zeelande (NZ). Lansarea cărţii bilingve, care include 12 poeţi din NZ şi 12 poeţi născuţi în România, a fost un prilej de cinstire a poeziei, literaturii, poeţilor şi iubitorilor de poezie. De asemenea a fost şi un eveniment cultural internaţional.
Nicoleta Paxie, bibliotecar coordonator al bibliotecii din Napier, a prezentat-o pe Valentina Teclici, care a facilitat acţiunea împreună cu Robert Anderson, invitând poeţii să citească din creaţia lor. Au fost prezenţi Ken Sandö, ilustratorul copertei, poeţii Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Bill Sutton, Penepope Foster, Mandy Pentecost, Marty Smith, Nik Henriksen din Hawke’s Bay şi Mere Taito din Hamilton. Fiecare poet, a adus un plus de culoare şi interes poeziilor citite, împărtăşind situaţiile sau ideile care le-au inspirit poeziile.
Spiritul poeţilor români a fost de asemenea prezent. Poeţii din NZ au răspuns cu multă bucurie ideii de a citi din poeziile confraţilor români. Astfel, Bill Sutton a citit poezia lui Tudor Opriş „De când gonirăm…”, Carole A. Stewart a citit poezia Anei Anton, „Dans”. Mandy Pentecost a citit poezia Marianei Gurza, „Mănăstire”. În prezentarea sa, Mandy a vorbit liber despre legenda Meşterului Manole, cercetată de ea pe Internet, demonstrând o profundă înţelegere a mesajului legendei. Robert Anderson a citit poezia „Umblu prin lume”, scrisă de Monica Săvulescu Voudouri care locuieşte în Grecia de mai mulţi ani. Valentina a citit reflecţiile făcute cărţii de către Ana Urma, Violeta Ionescu şi Vasilica Grigoraş şi, de asemenea, lea prezentat pe scurt aspecte biografice şi activitatea literară.
REPORT THIS AD REPORT THIS AD
Muzica a fost de asemenea o componentă a lansării de carte. Nik Henriksen, care este şi compozitor, a compus muzică la textul poeziei sale
„Trezeşte-te”. Nik a fost bucuros să cânte vocal şi la chitară, înălţând şi mai mult spiritul audienţei.
Lansarea de carte, care a durat aproape două ore, a fost un adevărat elogiu adus poeziei şi culturii universale. A fost o reală demonstraţie şi dovadă că „Podurile lirice” reuşesc să apropie poeţi din diferite culturi. O mărturie a comunicării perfecte şi fără graniţe pentru că limba poeziei este universală. Este oglinda crezurilor şi sufletelor poeţilor.
————————–

Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat

„poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan.

În Cuvântul înainte al “Poetical Bridegs – Poduri lirice”, antologie bilingvă, româno-engleză, apărută în anul 2016 la Editura Scripta manent, Napier, Noua Zeelandă (scriptamanentnz@gmail.com) şi tipărită la PIM, Iaşi, editorul Valentina Teclici, ne spune că a descoperit o totală necunoaştere de către poeţii din România a poeziei scrise de cei din Noua Zeelandă şi invers. Traducerea exemplară realizată de poeta Valentina Teclici din limba

română în limba engleză şi din limba engleză în limba română a făcut posibilă o interacţiune între o părticică din cele două culturi, atât de diferite dar care şi-au găsit un numitor comun în a se apropia, poezia.

În volum au fost publicaţi 12 poeţi din Noua Zeelandă şi 12 poeţi de origine română. După cum ne spune această distinsă poetă, traducerea dintr-o limbă în cealaltă a fost un proces difcil dar interesant: „Am mult mai multă înţelegere şi respect pentru traducători, după ce am practicat acest exerciţiu în ultimele unsprezece luni. Am simţit uneori că am ajuns la „măduva poeziei” în încercarea de a înţelege şi exprima „adevăratul” sens sau mesaj al poeţilor.”(Cuvânt înainte).

Dacă între filele acestei cărţi nu ar fi fost printre cei 12 poeţi români şi două poete pe care le cunosc, şi anume, poeta vasluiancă Vasilica Grigoraş, talentată creatoare de haiku şi Mariana Gurza, poetă creştină de o factură aparte, ce poartă Lumină în cuvinte, această carte nu ar fi ajuns la două centre culturale din oraşul meu (Bârlad) şi nici la mine. Şi iată cum prin ele, mi- a fost dat să citesc poeme traduse în limba mea, ale unor creatori ai altei culturi!

Cartea este alcătuită din două părţi. În prima parte sunt publicate câte trei poeme bilingve ale celor 24 poeţi. În partea a doua ce poartă numele “Să ne cunoaştem poeţii”, afăm câte ceva despre viaţa şi activitatea literară a acestora. Nume de marcă, personalităţi precum Tudor Opriş, PaulSân-Petru,MonicaSăvulescuVounduri(Grecia),ValentinaTeclici(NZ), MarianaGurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (alte două vasluience pe le-am descoperit cu mare bucurie în acestă carte), Victor Clincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Elveţia), Alexandra Balm (NZ) se regăsesc în paginile cărţii.

Mi-a făcut o reală bucurie să citesc din creaţia lirică a unor poeţi de la antipozi: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen, Mere Taito. Mărturisesc că sunt încântată să descopăr poezii de substanţă, al căror filon liric revarsă sensibilitate, lumină, căldură.

Autori din ambele ţări, cu un bogat palmares de volume publicate, precum şi poeţi cu mai puţine cărţi, dar cu un incontestabil talent literar despre care cu siguranţă se va mai scrie, fac din această excelentă carte un punct de plecare important în descoperirea culturii neo-

zeelandeze de către amatorii de poezie din România şi de către poeţii din Noua Zeelandă a poeziei româneşti contemporane.

Nu pot să nu remarc şi faptul că, deşi autori din culturi extrem de diferite simt şi transmit stări şi sentimente asemănătoare. Cu toţii se bucură de frumuseţea naturii în mijlocul căreia trăiesc, se implică în comunitatea din care fac parte, empatizează, suferă şi se îngrijorează de problemele semenilor şi ale planetei în continuă degradare. Aş exemplifica cu poezia lui Tudor Opriş, „Greul” lumii de azi… „Ieşind din metafizica mea ramă / Simt „greul” lumii de-azi cum mă înhamă / Şin jos mă trage-asemeni unui lest” şi cu poezia Trezeşte-te de Nikora (Nik) Henriksen: „Ce se întâmplă în lumea în care trăim / Unde banii sunt singurul lucru pe care vrem săl preţuim / Valorile familiei şi prieteniilor au dispărut / Când, în final, toţi trebuie să plătească tribut?”… „Nu de bani sau mașini sau facilităţi de lux / Nici de aceste fanfaronii josnice care încearcă să facă paradă / „Trezeştete lume!” Acesta-i sfârșitul“.

Este unanim recunoscut faptul că iubirea este laitmotivul liricii universale, deci şi a poeţilor incluşi în acest volum colectiv. Ian McQuillan în poezia Momente Bucurăte cât poţi de iubire / De bunătate şi de dăruire / Fericiţi sunt cei care învaţă / Că iubirea-i motivul pentru viaţă”; În poezia Penelopei Foster, întitulată Dragostea este…, aflăm că „Dragostea este apa rece într-o zi toridă, / focul din şemineu întro zi geroasă. / O îmbrăţişare de consolare într-o zi tristă, / şi râsul împărtăşit întro zi fericită. / Dragostea este primul zâmbet al primului tău copil, / Este zâmbetul unui străin într-un oraş străin”. Pentru Ana Anton iubirea este însăşi viaţa: „Viaţă, dans nebun, sălbatic, /curcubeu învolburat, / vâlvătaie şi iubire… / Viaţă, ce ne– ai mai dansat!” (Dans)

Volumul „Poduri lirice” ne provoacă în a căuta mai multe informaţii despre civilizaţia şi spiritualitatea celor două ţări, cu specificul lor, însă credinţa şi sentimentele umane, poezia sunt ceea ce le apropie. Carole A. Stewart în poezia Mărae*, ne face cunoştinţă cu Mărae – Casa tradiţională a maorilor pentru întâlniri: „Nu existau felinare / nici străzi / doar luminile Măraei / luminau în întuneric / prin noaptea geroasă. / Pământul / era laminat cu gheaţă / şi-n interiorul casei / oamenii dormeau. / Împărţind respiraţia. / Împărţind căldura. / Mărae”, iar Mariana Gurza prin poezia Ctitorie, face trimitere la legenda Meşterului Manole, la mitul jertfei pentru creaţie, sacrificiu construirii unui sfânt lăcaş al Domnului la Curtea de Argeş: „Iubitul meu, tu eşti o temelie / a mănăstirii noii ere, / eu mă simt ca Ana lui Manole / jertfindu- ţi / toate dorurile mele. / De mă vei striga în noapte / prin clopot eu îţi voi răspunde / şi fiecare

clinchet e o şoaptă, / lumini te vor cuprinde. / Voi sta de veghe la poarta ta; / din înălţimi te voi urmări, / îţi voi apăra cetatea /te voi feri de amăgiri. / Din când în când aş vrea / să– ngenunchezi pe lespezile albe / săţi laşi şi tu iubirea / în zidurile sacre”. Biserica, mănăstirea şi măraea sunt rădăcinile profunde ale celor două popoare, pilonul pe care se sprijină viaţa cu toate ale ei, identitatea şi continuitatea.

O pată de culoare în această carte sunt poemele nipone ale Vasilicăi Grigoraş. După ştiinţa mea, câteva dintre ele sunt inspirate din călătoria ei de trei luni în Noua Zeelandă: „valuri spre ţărm – / tot mai mult luna plină / de scoici goale” ; „plasă de năvod – soare adus la lumină-n / urechea mării” ; „moment de răgaz – ascultând în tăcere / povestea mării”. Momente de răgaz şi pentru noi, citind poemele acestui cărţi.

Prin acest volum, aş putea spune că şi de această dată, Valentina Teclici a transformat imposibilul în posibilMi-a plăcut în mod deosebit poezia sa De la imposibil la posibil, şi-i apreciez adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit. / Doreşti prea mult albastru, / Mult prea intens şi prea departe, / Şi nu pot prinde luna de pe cer / Ca mânzul, de căpăstru. / Inimile noastre locuiesc / În emisfere separate. / Eşti prea învăluită în mister. / Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări. / Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr în deşert. / Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat / Eternitatea în găoacea unei oaze. / Ca o candelă, nufărul alb, / Prin desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la posibil. / Sus, pe cer, în albastru căpăstru, / Luna, nebunatic mânz, dansează”.

Cartea se încheie cu o pagină de „Mulţumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariţia acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei, deja consacrate în România şi, cu siguranţă apreciată şi în ţara adoptivă, Valentina Teclici pentru migala şi dăruirea în realizarea, prin această carte, a unei legături de excepţie între România şi îndepărtata Noua Zeelandă, adevărate PODURI LIRICE, dar şi de suflet.

Dorina Stoica

http://dorinastoica.blogspot.ro/2017/01/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice.html

https://saltmin.com/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/page4image3737824page4image1667712page4image3680832

https://www.scribd.com/document/339710330/Vatra-Veche-2-2017-BT (p. 31)page5image3695808

https://melidonium.ro/2017/01/30/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical-bridges/

http://atitudine3.rssing.com/chan-5975244/all_p262.html

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/01/24/poetical-bridges-poduri-lirice-editor-si- traducator-valentina-teclici-edited-and-translated-by-valentina-teclici/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/20/invitatie-la-lectura-volumului-poetical-bridges- poduri-lirice-editor-si-traducator-valentina-teclici/

http://armoniiculturale.ro/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/

Dorina Stoica: “Moments of respite” with “Poetical Bridges – Poduri lirice”

I was introduced to the concept of Literary Anthology, via Facebook a few years ago, when a publishing house in Bucharest asked me to participate in such a project with my own work of prose and poetry.

I received the first two such books and saw that I was published alongside authors from my country and the diaspora, some of them famous names. I then understood how important it is to gather, in a book, 10 to 20 authors, with different styles and in various stages of creation, from such different locations.

Through those books, I learned more about the authors included in the anthology. I read their work, and then I searched for their books and with most of them (the authors) I became, in time, friends in the virtual environment. Over the next two years, I continued to contribute, with my work, to create other anthologies, with other authors, from my country and the diaspora.

I participated in several book launches and even in an international book fair. If, by then, we knew one another only from an online environment, the book launches were an opportunity where we could meet in person exchange books and read each other’s current work. These anthologies are truly “lyrical bridges” for getting to know the contemporary literary phenomenon.

In the Foreword of “Poetical Bridges – Poduri lirice”, (bilingual anthology, Romanian – English, published by Scripta manent publishing house, Napier, New Zealand (scriptamanentnz@gmail.com) in 2016 and printed by PIM, Iasi), the editor, Valentina Teclici,page5image1694336page5image3676048page5image3759456page5image3683536page5image3721600page5image3696640page5image3762992page5image3688528page5image1668752

stated that she has found that her poet friends in Romania did not know any New Zealand poet’s work and vice versa. Valentina Teclici’s exemplary translation, from Romanian into English, and from English into Romanian, has made possible an interaction between poets from very different cultures. Cultures now able to be bridged, through poetry.

This collection includes 12 poets from New Zealand and 12 poets of Romanian origin. As Valentina Teclici confessed, translating from one language to another has been a difficult but interesting process: ‘I have much more understanding and respect for translators after these last eleven months. At times, I felt that I reached “to the bone of poetry” in trying to understand and express the “true” meaning or message of the poets.’(Foreword)

This book would not have reached two cultural centres in my town (Barlad), or I, if in this book, among the 12 Romanian poets, would not have been two poets I know. Namely, Vasilica Grigoraş from Vaslui, a talented creator of haiku, and Mariana Gurza, a very special Christian poet, who turns light into words. And thus through them, I was given the opportunity to read the poems, by poets of another culture, translated into my language!

The book is in two parts. In the first part are published three bilingual poems from each of the 24 poets. In the second part – “Meet the poets” – we read about their lives and literary works. In this book we meet well-known Romanian born poets and personalities such as Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Monica Săvulescu Vounduri (Greece ), Valentina Teclici (NZ), Mariana Gurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (two more poets from Vaslui that I was very happy to find in this book) Victor Cilincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Switzerland), Alexandra Balm (NZ).

It was a real joy to read from the work of poets from the antipodes: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen and Mere Taito. I am delighted to find poems, with such essence, whose lyrical meaning pours out sensitivity, light, and warmth.

Poets from both countries, whether well published or not, who have an undeniable literary talent, will surely make this excellent book an important starting point. Poetry lovers from Romania will discover New Zealand culture and poets from New Zealand will enjoy contemporary Romanian poetry.

I would like to mention that, despite the poets belonging to very different cultures, they all convey similar moods and feelings. They enjoy the beauty of the nature in their midst, are involved in their communities, empathize, suffer and worry about people’s problems and have concern for our decaying planet. This is illustrated with Tudor Opris’ poem, “The Burden” of Today’s World …: “Stepping out of my metaphysical frame/I feel “the burden” of today’s world putting a harness on me/Pulling me down like ballast.” And “Wake up”, Nikora (Nik) Henriksen’s poem: “What’s happened to the world we live in/Where money is the only thing we want to win/ Gone are the values of family and friends/When at the end of the day they all

have to pay?”…” No money or cars or fancy conveniences/Not these vile braggarts who try to pretend/“Wake up world” this is the end.”

It is widely recognized that love is the leitmotif of universal poetry, and these collective poets know it. Ian McQuillan wrote in his poem “Moments”: “Make the most of loving/Of kindness and of giving/For happy are those who grow to know/That love is the reason for living”; We learn from Penelope Foster’s poem, “Love is” that “Love is cool water on a sizzling day,/on open fire on a frosty day./It is a sympathetic hug on a sad day,/and shared laughter on a happy day./Love is the first smile of your first-born,/It is a stranger’s smile in a strange town.” Love is life itself for Ana Anton: “Life, crazy, wild dance/whirling rainbow, /blaze and love…/Life, how you’ve made us dance!” (Dance)

The book “Poetical Bridges” challenges us to seek more information, about the civilization and spirituality of both countries, as they are bridged by beliefs, emotions and poetry. Carole A. Stewart introduces us, through her poem “Marae”, to Marae – traditional Maori gathering place: “There were no street lights/no streets/only Marae lights/ shone in the dark/ throughout the frosty night/The land/was laminated with ice/and inside Te Whare-nui/the people slept./Shared breath./Shared warmth./ Marae. Through her poem “Monastery”, Mariana Gurza refers to the legend of Master Manole, to the myth of sacrifice to build a holy abode of Lord at Curtea de Arges: “My lover, you are a foundation/ of the new era’s monastery, /I feel like Manole’s Ana/sacrificing /all my longings for you. /If you call me in the night/I’ll answer you through a bell/every clink is a whisper, /lights will surround you. /I’ll stand on watch at yourgate; /I’ll watch you from up high, / I’ll defend your fortress/ and protect you from deceptions. / From time to time I would like/you to kneel on the white slabs/and leave your love/in the sacred walls.” Church, Monastery and Marae are the deep roots of two peoples, the pillar that supports life, identity and continuity.

A spot of colour, in this book, are Vasilica Grigoraş’ Japanese poems. To my knowledge, some of them are inspired by her three months in New Zealand: „waves toward the shore – /increasingly a full moon/ of empty shells”; „trawl net -/the Sun brought to light/into the ear of the sea”; “moment of respite -/listening in silence/the sea’s story.” Moments of respite for us all, reading the poems in this book.

The poem “From impossible to possible”, by Valentina Teclici is one I particularly liked. With this Book, I would say that this time, she has again turned the impossible into possible and I appreciate its true literary value: “It’s impossible to fly with you, you whispered. / You want too much blue,/Too intense and far away./I can’t catch the moon in the sky,/Like a colt held on a bridle./Our souls live/In different hemispheres,/You are too mysterious. /Everything is possible, I whispered, /Receiving an echo from four horizons. /I flew away, on a blue colt/And planted a water lily in the desert. /The red sand, burnt of hopes,/Burst into tears and trapped/Eternity in the shell of an oasis./As a candela, the white water lily/Ignites the path of hearts,/Through free moonbeams/From Impossible to Possible./Up, in the sky, held on a blue bridle,/The moon, playful colt, is dancing.”

The book concludes with a page of Acknowledgments, addressed to those who have

contributed their work to this bilingual volume.

I congratulate the poet Valentina Teclici, already recognised in Romania and certainly appreciated in her adopted country, New Zealand, for her detailed and dedicated work. She has achieved, through this book, an exceptional connection between Romania and faraway New Zealand. True Poetical Bridges are also for the soul.

30 January 2017, Dorina Stoica
(Translated into English by Valentina Teclici)

Dan Plăeșu: Un pod până-n Noua Zeelandă!

Dan Plăeșu: Un pod pânăn Noua Zeelandă!

Consemnări

Un pod până-n Noua Zeelandă!

* Despre antologia bilingvă „Poduri lirice”/ „Poetical bridges”, editată la Napier, Noua Zeelandă, de scriitoarea gălățeană Valentina Teclici

Scriitoarea Valentina Teclici, stabilită de ceva vreme în Noua Zeelandă, a scos de curând o carte de suflet, „Poduri lirice”/ „Poetical bridges”, antologie bilingvă de a cărei traducere și editare s-a ocupat direct. Este un volum de poezie, nu doar interesant, ci de-a dreptul unicat, cred, pe piața cărții din țară și deopotrivă, bănuiesc, din Noua Zeelandă. Știm foarte puțin despre poeții de acolo, așa că pentru cititorul român cunoașterea liricii lor constituie cu siguranță un mare câștig. De asemenea, nu e puțin lucru ca poeți români să fie citiți în acea lume îndepărtată. Am ales să-i prezint mai jos doar pe autorii neo-zeelandezi, considerând că cei din țară, prezenți în carte, sunt în bună măsură de notorietate aici.

După lectura poemelor semnate de cei 12 autori de la Antipozi rămânem cu o imagine caleidoscopică, ce include viața în noua patrie, marea, anotimpurile, ferma și cei apropiați, dansul și cântecul specific, încercarea altor imigranți de a păși pe insule. Și iubire! Multă iubire. Iar toată această imagine trece prin inima, prin simțirea oamenilor locului. Versurile oferite de Dorothy Wharehoka impresionează prin scene desenate amplu de către natură, semenii fiind vădit marcați de pășirea în noul univers ales de soartă pentru a-și continua viața. Iată „Rezultatele schimbării”: „De-a lungul mileniilor vânturile schimbării/ au împrăștiat semințele familiei noastre/ către aceste insule sudice./ Rădăcinile noastre s-au răspândit/ prin solul fertil căutând hrană –/ dezvoltând esența noastră/ asimilând, amestecând/ creând hibrizii ce suntem acum./ Înrădăcinați precar aici/ unde pământul ne tremură sub picioare/ și mareele vorace ne

ciugulesc țărmurile;/ unde frații rivali ai mitologiei/ continuă lupta lor pentru supremație/ supunându-ne la secetă și inundații/ ar fi bine să ne amintim/ noi toți suntem din stocul de imigranți/ care de asemenea a schimbat fața acestui pământ./ Noi suntem rezultatele schimbării.” Marie Dunningham adaugă un element de peisaj sufletesc: „Pe vârful Te Mata, soarele suge culoarea/ din cer până totul deasupra este infinit cețos alb/ strălucitor și iarba pare aur palid. La umbră, albastrul/ cerului devine mov./ Acolo, deasupra, undeva nevăzute/ ciocârliile ciripesc neîncetat cântecul lor, cântec/ englezesc./ Pielea arde roz, apoi roșu, rocile de calcar/ odată pe fundul rece al mării, dureros/ reflectă albul./ Șopârle absorb soarele, dar dispar imediat ce umbrele/ noastre negre cad./ Trei băieți pe biciclete/ cu timp nelimitat într-o zi fierbinte, la mile distanță de/ casă, exploră sălbăticia. Sălbăticia lor./ Ar putea fi Africa deșertul australian./ O întreagă lume pentru ei înșiși să învingă și să/ stăpânească.” („Pe vârful Te Mata, vara”)

Carole A. Stewart ne dezvăluie o taină din cultura locului prin „Mărae”: „Nu existau felinare/ nici străzi/ doar luminile Măraei/ lucind în întuneric/ prin noaptea geroasă.// Pământul/ era laminat cu gheață/ și-n interiorul casei/ oamenii dormeau.// Împărțind respirația./ Împărțind căldura.// Mărae.” Evident, aflăm și ce înseamnă cuvântul din titlu: „casă tradițională a maorilor pentru întâlniri”. Bill Sutton ne oferă, între altele, un poem dramatic: „Noaptea trecută am visat noua recoltă/ venind peste mare către Aotearoa/ nu de balene nici măcar ton/ ci de data asta, de oameni/ bărbați și familii înfometând disperate,/ plătind cu părți ale corpului încumetarea/ de a trece pe lângă cruda, puternica Australie/ spre un loc unde cândva li s-a spus/ că lumea părea mai bună// ca să fie salutați aici de către cine?/ Elicoptere și nave gri de război/ bărbați și femei cu difuzoare/ poruncindu-le să plece înapoi/ unde? Către devalorizata Fiji/ ruinată de decenii de dictatură?/ Ori spre alte insule, unele deja/ pe jumătate scufundate, iar altele/ devastate de supercicloane,/ generate de încălzirea globală?// Nu există un alt refugiu/ și acum cuvintele au devenit mai aspre –/ Plecați înapoi! Nu puteți sta aici!/ Plecați înapoi sau vă distrugem!/ și apoi proiectilele.” („Noua recoltă”) Lui Penelope Foster îi place să scrie poezie erotică. De pildă, poemul intitulat „Dragostea este”: „Dragostea este purpuriul unui ametist lustruit/ auriul unui răsărit de soare iarna./ Mirosul picăturilor de ploaie/ lovind pământul uscat/ și marea luminată/ de creșterea unei luni portocalii.// Dragostea este patul tău după o lună când ai fost/ plecat/ o baie fierbinte la sfârșitul unei zile obositoare.// Dragostea este apa rece într-o zi toridă,/ focul din șemineu într-o zi geroasă. O îmbrățișare de consolareîntr-o zi tristă,/ și râsul împărtășit într-o zi fericită.// Dragostea este cel dintâi surâs al primului tău copil,/ Este zâmbetul unui străin într-un oraș străin.// Dragostea este unde tu alegi să fie!/ Dragostea ești tu, Dragostea sunt eu./ Dragostea este!”

Alți poeți de la Antipozi prezenți în carte: Ian McQuillan, Mark Raffills, Mandy Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nikora (Nik) Henriksen, Mere Taito.

La celălalt capăt al „podului” sunt poeți români, îndeobște cunoscuți: Iată-i: Tudor Opriș, Paul Sân-Petru, Violeta Ionescu, Vasilica Grigoraș, Ana Anton, Mariana Gurza, Ana Urma, Victor Cilincă, inclusiv Valentina Teclici și Alexandra Balm (Dumitrescu), ultimele două stabilite nu demult în NZ. O observație specială pentru Monica Săvulescu Vouduri

(născută la Galați, așezată de ani buni în Grecia) și Maria Weishaupt Sarău, de asemenea, gălățeancă emigrată în Elveția.

Dan Plăeșu
Sursa: http://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/85367-cronica-de-carte-un-pod-pana-n-

noua-zeelanda

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/02/17/dan-plaesu-un-pod-pana-n-noua- zeelanda/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/02/17/dan-plaesu-consemnari-un-pod-pana-n-noua- zeelanda/

http://bentodica.blogspot.ro/2017/02/poduri-lirice-poetical-bridges.html https://saltmin.com/2017/02/21/dan-plaesu-un-pod-pana-n-noua-zeelanda/https://issuu.com/alexandrucetateanu/docs/destine_literare__literary_destinie_761036b…

Dan Plăeşu: A Bridge as far as New Zealand (Un pod până-n Noua Zeelandă)

The writer Valentina Teclici who has been settled in New Zealand for a while, has recently published a book of soul “Poetical Bridges – Poduri lirice”, a bilingual anthology that she translated and edited. The volume of poetry is not only interesting, but, I believe, really unique in the Romanian book market and, I suppose, in the New Zealand one.

We know very little about the poets from NZ, so for the Romanian public (reader) it is a great opportunity to learn about their poetry work (NZ lyric). Also, it is not a small thing that the work of Romanian poets be read in that distant world.

I chose to introduce below just the New Zealander authors, considering that the Romanian ones, published in this book, are largely well known here.

After reading the poems signed by the 12 authors from the antipodes, we gain a kaleidoscopic image, which includes the life in the new country, the sea, the seasons, the farm and loved ones, the traditional dance and song, and the struggle of other immigrants to get on the island. And love! Lots of love. And all this image vibrates through the heart and the feelings of the locals.

Dorothy Wharehoka’ s verses impress us with scenes largely created by nature, the people being touched by going into a new universe chosen by fate for them to continue their life. Products of Change demonstrates this: Over millennia winds of change/have blown our family seeds/to these southern isles./Our roots have spread through/the fertile soil seekingpage3image3717024page3image3717440page3image3706000page3image3766112page3image3749472page3image3746768

sustenance –/ developing our essence/assimilating, mingling/creating the hybrids we now are./Precariously rooted here/where the earth tremors under our feet/and voracious tides nibble at our shores;/where the rival siblings of mythology/continue their battle for supremacy/subjecting us to drought and flood/we do well to remember/we are all from immigrant stock/which has also changed the face of this land./We are the products of change’.

Marie Dunningham adds an element of soul’s landscape: On Te Mata peak, the sun sucks the colour/from the sky till all above is infinite misty bright white/and the grass faded pale gold. In the shadows the sky’s blue turns mauve./Up there somewhere unseen/ skylarks warble their incessant, English song./Skin burns pink, then red, the limestone rocks/once on the cool sea floor/reflect white painfully./ Skinks soak up the sun but are gone as soon/as our black shadows fall./Three boys on bikes with/endless time in a hot day, miles from home,/ explore this wilderness. Their wilderness./It could be Africa, the Australian desert./A whole world to themselves to win and own’. (On Te Mata Peak in Summer)

Carole A. Stewart reveals a secret of the local culture through the poem “Marae”: There were no street lights/no streets/only Marae lights/ shone in the dark/throughout the frosty night/The land/ was laminated with ice/and inside Te Whare-nui/the people slept./Shared breath./Shared warmth./Marae’.

Obviously, we learn the meaning of the word from the title Marae: “Marae -traditional Maori gathering place”.

Bill Sutton gives us in “New Harvest”, among other poems, a dramatic one: ‘Last night I dreamed of the new harvest/coming across the sea/to Aotearoa not whales nor even/tuna this time but people – /men and families starving desperate/paying in body parts to venture/down past cruel powerful Australia/to a place that once they were told/projected a kinder face//to be greeted here by what?/Helicopters and grey warships/men and women with loudspeakers/ordering them to go back/to where? Tin-pot Fiji/ruined by decades of dictatorship?/Or those other islands some already/half-submerged and the others/ravaged by the super-cyclones/spawned from the great warming?//There is no other refuge/and now the words became harsher – /Go back! You cannot stay here!/Go back or we will destroyyou!/and then the missiles’.

Penelope Foster likes to write love poems. For instance, the poem entitled “Love”: ‘Love is the purple of a polished amethyst/the gold of a winter sunset./It is the smell of raindrops/hitting dry earth/and the sea lit up by a/rising orange moon.//Love is your own bed after a month away/a hot bath at the end of a busy day.//Love is cool water on a sizzling day,/an open fire on a frosty day./It is a sympathetic hug on a sad day,/and shared laughter on a happy day.//Love is the first smile of your first-born,/It is a stranger’s smile in a strange town.//Love is where you choose it to be!/Love is you, Love is me./Love Is!’

Other poets from antipodes presented in the book are: Ian McQuillan, Mark Raffills, Mandy Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nikora (Nik) Henriksen, Mere Taito.

At the other end of the “bridge” there are Romanian poets, commonly known: Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Violeta Ionescu, Vasilica Grigoraş, Ana Anton, Mariana Gurza, Ana Urma, Victor Cilincă, including Valentina Teclici and Alexandra Balm (Dumitrescu), established in New Zealand for a while. A special observation about Monica Săvulescu Voudouri (born in Galaţi, and established in Greece many years ago) and Maria Weishaupt Sarău, from Galati area who emigrated to Switzerland.

(Translated into English by Valentina Teclici)