Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Dorina Stoica: “Momente de răgaz” cu „Poduri lirice – Poetical Bridges”

Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat

„poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan.

În Cuvântul înainte al “Poetical Bridegs – Poduri lirice”, antologie bilingvă, româno-engleză, apărută în anul 2016 la Editura Scripta manent, Napier, Noua Zeelandă (scriptamanentnz@gmail.com) şi tipărită la PIM, Iaşi, editorul Valentina Teclici, ne spune că a descoperit o totală necunoaştere de către poeţii din România a poeziei scrise de cei din Noua Zeelandă şi invers. Traducerea exemplară realizată de poeta Valentina Teclici din limba

română în limba engleză şi din limba engleză în limba română a făcut posibilă o interacţiune între o părticică din cele două culturi, atât de diferite dar care şi-au găsit un numitor comun în a se apropia, poezia.

În volum au fost publicaţi 12 poeţi din Noua Zeelandă şi 12 poeţi de origine română. După cum ne spune această distinsă poetă, traducerea dintr-o limbă în cealaltă a fost un proces difcil dar interesant: „Am mult mai multă înţelegere şi respect pentru traducători, după ce am practicat acest exerciţiu în ultimele unsprezece luni. Am simţit uneori că am ajuns la „măduva poeziei” în încercarea de a înţelege şi exprima „adevăratul” sens sau mesaj al poeţilor.”(Cuvânt înainte).

Dacă între filele acestei cărţi nu ar fi fost printre cei 12 poeţi români şi două poete pe care le cunosc, şi anume, poeta vasluiancă Vasilica Grigoraş, talentată creatoare de haiku şi Mariana Gurza, poetă creştină de o factură aparte, ce poartă Lumină în cuvinte, această carte nu ar fi ajuns la două centre culturale din oraşul meu (Bârlad) şi nici la mine. Şi iată cum prin ele, mi- a fost dat să citesc poeme traduse în limba mea, ale unor creatori ai altei culturi!

Cartea este alcătuită din două părţi. În prima parte sunt publicate câte trei poeme bilingve ale celor 24 poeţi. În partea a doua ce poartă numele “Să ne cunoaştem poeţii”, afăm câte ceva despre viaţa şi activitatea literară a acestora. Nume de marcă, personalităţi precum Tudor Opriş, PaulSân-Petru,MonicaSăvulescuVounduri(Grecia),ValentinaTeclici(NZ), MarianaGurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (alte două vasluience pe le-am descoperit cu mare bucurie în acestă carte), Victor Clincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Elveţia), Alexandra Balm (NZ) se regăsesc în paginile cărţii.

Mi-a făcut o reală bucurie să citesc din creaţia lirică a unor poeţi de la antipozi: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen, Mere Taito. Mărturisesc că sunt încântată să descopăr poezii de substanţă, al căror filon liric revarsă sensibilitate, lumină, căldură.

Autori din ambele ţări, cu un bogat palmares de volume publicate, precum şi poeţi cu mai puţine cărţi, dar cu un incontestabil talent literar despre care cu siguranţă se va mai scrie, fac din această excelentă carte un punct de plecare important în descoperirea culturii neo-

zeelandeze de către amatorii de poezie din România şi de către poeţii din Noua Zeelandă a poeziei româneşti contemporane.

Nu pot să nu remarc şi faptul că, deşi autori din culturi extrem de diferite simt şi transmit stări şi sentimente asemănătoare. Cu toţii se bucură de frumuseţea naturii în mijlocul căreia trăiesc, se implică în comunitatea din care fac parte, empatizează, suferă şi se îngrijorează de problemele semenilor şi ale planetei în continuă degradare. Aş exemplifica cu poezia lui Tudor Opriş, „Greul” lumii de azi… : „Ieşind din metafizica mea ramă / Simt „greul” lumii de-azi cum mă înhamă / Şi–n jos mă trage-asemeni unui lest” şi cu poezia Trezeşte-te de Nikora (Nik) Henriksen: „Ce se întâmplă în lumea în care trăim / Unde banii sunt singurul lucru pe care vrem să–l preţuim / Valorile familiei şi prieteniilor au dispărut / Când, în final, toţi trebuie să plătească tribut?”… „Nu de bani sau mașini sau facilităţi de lux / Nici de aceste fanfaronii josnice care încearcă să facă paradă / „Trezeşte–te lume!” Acesta-i sfârșitul“.

Este unanim recunoscut faptul că iubirea este laitmotivul liricii universale, deci şi a poeţilor incluşi în acest volum colectiv. Ian McQuillan în poezia Momente “Bucură–te cât poţi de iubire / De bunătate şi de dăruire / Fericiţi sunt cei care învaţă / Că iubirea-i motivul pentru viaţă”; În poezia Penelopei Foster, întitulată Dragostea este…, aflăm că „Dragostea este apa rece într-o zi toridă, / focul din şemineu într–o zi geroasă. / O îmbrăţişare de consolare într-o zi tristă, / şi râsul împărtăşit într–o zi fericită. / Dragostea este primul zâmbet al primului tău copil, / Este zâmbetul unui străin într-un oraş străin”. Pentru Ana Anton iubirea este însăşi viaţa: „Viaţă, dans nebun, sălbatic, /curcubeu învolburat, / vâlvătaie şi iubire… / Viaţă, ce ne– ai mai dansat!” (Dans)

Volumul „Poduri lirice” ne provoacă în a căuta mai multe informaţii despre civilizaţia şi spiritualitatea celor două ţări, cu specificul lor, însă credinţa şi sentimentele umane, poezia sunt ceea ce le apropie. Carole A. Stewart în poezia Mărae*, ne face cunoştinţă cu Mărae – Casa tradiţională a maorilor pentru întâlniri: „Nu existau felinare / nici străzi / doar luminile Măraei / luminau în întuneric / prin noaptea geroasă. / Pământul / era laminat cu gheaţă / şi-n interiorul casei / oamenii dormeau. / Împărţind respiraţia. / Împărţind căldura. / Mărae”, iar Mariana Gurza prin poezia Ctitorie, face trimitere la legenda Meşterului Manole, la mitul jertfei pentru creaţie, sacrificiu construirii unui sfânt lăcaş al Domnului la Curtea de Argeş: „Iubitul meu, tu eşti o temelie / a mănăstirii noii ere, / eu mă simt ca Ana lui Manole / jertfindu- ţi / toate dorurile mele. / De mă vei striga în noapte / prin clopot eu îţi voi răspunde / şi fiecare

clinchet e o şoaptă, / lumini te vor cuprinde. / Voi sta de veghe la poarta ta; / din înălţimi te voi urmări, / îţi voi apăra cetatea /te voi feri de amăgiri. / Din când în când aş vrea / să– ngenunchezi pe lespezile albe / să–ţi laşi şi tu iubirea / în zidurile sacre”. Biserica, mănăstirea şi măraea sunt rădăcinile profunde ale celor două popoare, pilonul pe care se sprijină viaţa cu toate ale ei, identitatea şi continuitatea.

O pată de culoare în această carte sunt poemele nipone ale Vasilicăi Grigoraş. După ştiinţa mea, câteva dintre ele sunt inspirate din călătoria ei de trei luni în Noua Zeelandă: „valuri spre ţărm – / tot mai mult luna plină / de scoici goale” ; „plasă de năvod – soare adus la lumină-n / urechea mării” ; „moment de răgaz – ascultând în tăcere / povestea mării”. Momente de răgaz şi pentru noi, citind poemele acestui cărţi.

Prin acest volum, aş putea spune că şi de această dată, Valentina Teclici a transformat imposibilul în posibil. Mi-a plăcut în mod deosebit poezia sa De la imposibil la posibil, şi-i apreciez adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit. / Doreşti prea mult albastru, / Mult prea intens şi prea departe, / Şi nu pot prinde luna de pe cer / Ca mânzul, de căpăstru. / Inimile noastre locuiesc / În emisfere separate. / Eşti prea învăluită în mister. / Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări. / Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr în deşert. / Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat / Eternitatea în găoacea unei oaze. / Ca o candelă, nufărul alb, / Prin desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la posibil. / Sus, pe cer, în albastru căpăstru, / Luna, nebunatic mânz, dansează”.

Cartea se încheie cu o pagină de „Mulţumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariţia acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei, deja consacrate în România şi, cu siguranţă apreciată şi în ţara adoptivă, Valentina Teclici pentru migala şi dăruirea în realizarea, prin această carte, a unei legături de excepţie între România şi îndepărtata Noua Zeelandă, adevărate PODURI LIRICE, dar şi de suflet.

Dorina Stoica

http://dorinastoica.blogspot.ro/2017/01/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice.html

https://saltmin.com/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/

https://www.scribd.com/document/339710330/Vatra-Veche-2-2017-BT (p. 31)

https://melidonium.ro/2017/01/30/momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical-bridges/

http://atitudine3.rssing.com/chan-5975244/all_p262.html

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/01/24/poetical-bridges-poduri-lirice-editor-si- traducator-valentina-teclici-edited-and-translated-by-valentina-teclici/

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/01/20/invitatie-la-lectura-volumului-poetical-bridges- poduri-lirice-editor-si-traducator-valentina-teclici/

http://armoniiculturale.ro/2017/01/30/dorina-stoica-momente-de-ragaz-cu-poduri-lirice-poetical- bridges/

Dorina Stoica: “Moments of respite” with “Poetical Bridges – Poduri lirice”

I was introduced to the concept of Literary Anthology, via Facebook a few years ago, when a publishing house in Bucharest asked me to participate in such a project with my own work of prose and poetry.

I received the first two such books and saw that I was published alongside authors from my country and the diaspora, some of them famous names. I then understood how important it is to gather, in a book, 10 to 20 authors, with different styles and in various stages of creation, from such different locations.

Through those books, I learned more about the authors included in the anthology. I read their work, and then I searched for their books and with most of them (the authors) I became, in time, friends in the virtual environment. Over the next two years, I continued to contribute, with my work, to create other anthologies, with other authors, from my country and the diaspora.

I participated in several book launches and even in an international book fair. If, by then, we knew one another only from an online environment, the book launches were an opportunity where we could meet in person exchange books and read each other’s current work. These anthologies are truly “lyrical bridges” for getting to know the contemporary literary phenomenon.

In the Foreword of “Poetical Bridges – Poduri lirice”, (bilingual anthology, Romanian – English, published by Scripta manent publishing house, Napier, New Zealand (scriptamanentnz@gmail.com) in 2016 and printed by PIM, Iasi), the editor, Valentina Teclici,

stated that she has found that her poet friends in Romania did not know any New Zealand poet’s work and vice versa. Valentina Teclici’s exemplary translation, from Romanian into English, and from English into Romanian, has made possible an interaction between poets from very different cultures. Cultures now able to be bridged, through poetry.

This collection includes 12 poets from New Zealand and 12 poets of Romanian origin. As Valentina Teclici confessed, translating from one language to another has been a difficult but interesting process: ‘I have much more understanding and respect for translators after these last eleven months. At times, I felt that I reached “to the bone of poetry” in trying to understand and express the “true” meaning or message of the poets.’(Foreword)

This book would not have reached two cultural centres in my town (Barlad), or I, if in this book, among the 12 Romanian poets, would not have been two poets I know. Namely, Vasilica Grigoraş from Vaslui, a talented creator of haiku, and Mariana Gurza, a very special Christian poet, who turns light into words. And thus through them, I was given the opportunity to read the poems, by poets of another culture, translated into my language!

The book is in two parts. In the first part are published three bilingual poems from each of the 24 poets. In the second part – “Meet the poets” – we read about their lives and literary works. In this book we meet well-known Romanian born poets and personalities such as Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Monica Săvulescu Vounduri (Greece ), Valentina Teclici (NZ), Mariana Gurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (two more poets from Vaslui that I was very happy to find in this book) Victor Cilincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Switzerland), Alexandra Balm (NZ).

It was a real joy to read from the work of poets from the antipodes: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen and Mere Taito. I am delighted to find poems, with such essence, whose lyrical meaning pours out sensitivity, light, and warmth.

Poets from both countries, whether well published or not, who have an undeniable literary talent, will surely make this excellent book an important starting point. Poetry lovers from Romania will discover New Zealand culture and poets from New Zealand will enjoy contemporary Romanian poetry.

I would like to mention that, despite the poets belonging to very different cultures, they all convey similar moods and feelings. They enjoy the beauty of the nature in their midst, are involved in their communities, empathize, suffer and worry about people’s problems and have concern for our decaying planet. This is illustrated with Tudor Opris’ poem, “The Burden” of Today’s World …: “Stepping out of my metaphysical frame/I feel “the burden” of today’s world putting a harness on me/Pulling me down like ballast.” And “Wake up”, Nikora (Nik) Henriksen’s poem: “What’s happened to the world we live in/Where money is the only thing we want to win/ Gone are the values of family and friends/When at the end of the day they all

have to pay?”…” No money or cars or fancy conveniences/Not these vile braggarts who try to pretend/“Wake up world” this is the end.”

It is widely recognized that love is the leitmotif of universal poetry, and these collective poets know it. Ian McQuillan wrote in his poem “Moments”: “Make the most of loving/Of kindness and of giving/For happy are those who grow to know/That love is the reason for living”; We learn from Penelope Foster’s poem, “Love is” that “Love is cool water on a sizzling day,/on open fire on a frosty day./It is a sympathetic hug on a sad day,/and shared laughter on a happy day./Love is the first smile of your first-born,/It is a stranger’s smile in a strange town.” Love is life itself for Ana Anton: “Life, crazy, wild dance/whirling rainbow, /blaze and love…/Life, how you’ve made us dance!” (Dance)

The book “Poetical Bridges” challenges us to seek more information, about the civilization and spirituality of both countries, as they are bridged by beliefs, emotions and poetry. Carole A. Stewart introduces us, through her poem “Marae”, to Marae – traditional Maori gathering place: “There were no street lights/no streets/only Marae lights/ shone in the dark/ throughout the frosty night/The land/was laminated with ice/and inside Te Whare-nui/the people slept./Shared breath./Shared warmth./ Marae. Through her poem “Monastery”, Mariana Gurza refers to the legend of Master Manole, to the myth of sacrifice to build a holy abode of Lord at Curtea de Arges: “My lover, you are a foundation/ of the new era’s monastery, /I feel like Manole’s Ana/sacrificing /all my longings for you. /If you call me in the night/I’ll answer you through a bell/every clink is a whisper, /lights will surround you. /I’ll stand on watch at yourgate; /I’ll watch you from up high, / I’ll defend your fortress/ and protect you from deceptions. / From time to time I would like/you to kneel on the white slabs/and leave your love/in the sacred walls.” Church, Monastery and Marae are the deep roots of two peoples, the pillar that supports life, identity and continuity.

A spot of colour, in this book, are Vasilica Grigoraş’ Japanese poems. To my knowledge, some of them are inspired by her three months in New Zealand: „waves toward the shore – /increasingly a full moon/ of empty shells”; „trawl net -/the Sun brought to light/into the ear of the sea”; “moment of respite -/listening in silence/the sea’s story.” Moments of respite for us all, reading the poems in this book.

The poem “From impossible to possible”, by Valentina Teclici is one I particularly liked. With this Book, I would say that this time, she has again turned the impossible into possible and I appreciate its true literary value: “It’s impossible to fly with you, you whispered. / You want too much blue,/Too intense and far away./I can’t catch the moon in the sky,/Like a colt held on a bridle./Our souls live/In different hemispheres,/You are too mysterious. /Everything is possible, I whispered, /Receiving an echo from four horizons. /I flew away, on a blue colt/And planted a water lily in the desert. /The red sand, burnt of hopes,/Burst into tears and trapped/Eternity in the shell of an oasis./As a candela, the white water lily/Ignites the path of hearts,/Through free moonbeams/From Impossible to Possible./Up, in the sky, held on a blue bridle,/The moon, playful colt, is dancing.”

The book concludes with a page of Acknowledgments, addressed to those who have

contributed their work to this bilingual volume.

I congratulate the poet Valentina Teclici, already recognised in Romania and certainly appreciated in her adopted country, New Zealand, for her detailed and dedicated work. She has achieved, through this book, an exceptional connection between Romania and faraway New Zealand. True Poetical Bridges are also for the soul.

30 January 2017, Dorina Stoica
(Translated into English by Valentina Teclici)